Iugani: Eveniment istoric

Duminică, 24 februarie 2013, într-o atmosferă de sărbătoare nostalgică şi sobră, în biserica veche a Parohiei Iugani aflată în decursul timpului sub patronajul Maicii Domnuli, s-a celebrat ultima sfântă Liturghie.

Cu sentimente de pietate şi cu o oarecare tristeţe în suflet, credincioşii catolici din Iugani împreună cu păstorii lor s-au strâns în jurul Mamei cereşti, duminică, 24 februarie 2013, pentru a-i aduce Domnului ultima jertfă de laudă şi mulţumire în biserica veche.

Zidirea lăcaşului de cult a început în anul 1895, prin contribuţia generoasă a enoriaşilor locului, având o lungime de 30 m şi o lăţime de 7 m. Construită din cărămidă şi acoperită cu tablă, biserica avea un stil simplu, înnobilat mult de statuia Maicii Domnului ce străjuia deasupra altarului prin inima sa neprihănită, patroana comunităţii în perioada ulterioară.

Documentul pus sub piatra de altar de către pr. paroh Iacob Ferenţ atestă sfinţirea altarului la 8 mai 1960, în timpul pontificatului papei Ioan al XXIII-lea şi al Mons. Petru Pleşca, în Eparhia de Iaşi.

O seară a istoriei, a conştientizării trecerii timpului a fost trăită în mod intens de către participanţii la istoricul eveniment, iniţiat la ora 17, în cadrul sfintei Liturghii concelebrată de către pr. Iosif Dorcu, paroh şi decan de Iaşi, pr. Marcel Blaj, parohul locului, şi pr. Anton Dancă, fost paroh de Iugani.

Cu experienţa pastorală bogată şi frumoasă din Ţara Sfântă, pr. Dorcu ne-a vorbit în cuvântul de învăţătură despre schimbarea la faţă a lui Isus pe muntele Tabor care, acum, însemna o schimbare şi pentru noi, o schimbare a bisericii pentru sătenii comunităţii catolice din Iugani.

Cuvintele părintelui predicator ne-au îndreptat atenţia spre trăirea vieţii creştine în plinătatea ei, în clipa prezentă, căci deşi fiecare obiect sfânt are istoria sa totuşi trebuie să ne luăm rămas bun, să mergem înainte cu maturitate şi să conştientizăm tot mai mult faptul că totul trece.

În curând biserica veche nu va mai fi, dar Isus şi sfânta Fecioară Maria, Regină, patroana comunităţii, rămân aceiaşi şi, din iubire faţă de ei, să povestim tuturor despre minunile pe care le-a săvârşit Domnul, prin inima neprihănită a Mariei, în bisericuţa caldă şi primitoare a satului nostru.

În acel spaţiu sacru au slujit la altarul de jertfă a Mielului divin numeroşi preoţi, generaţii de copii au primit prin botez sămânţa credinţei creştine, au fost catehizaţi pentru a-l cunoaşte şi iubi mai mult pe Isus, au primit pentru prima dată sfânta Împărtăşanie şi au fost miruiţi de diverşi episcopi.

Acolo, în faţa acelui altar, generaţii întregi de tineri şi tinere şi-au jurat iubire şi fidelitate reciprocă prin încheierea legământului sfânt al căsătoriei.

Sub privirea blândă, ocrotitoare şi iubitoare a Mariei, numeroşi tineri şi tinere au cultivat o relaţie de iubire filială crescândă faţă de Dumnezeu ajungând să-şi consacre în mod definitiv viaţa în slujba Domnului şi a Bisericii în ţară ca şi în străinătate.

În acea biserică, Domnul a revărsat haruri mângâietore asupra persoanelor îndoliate de plecarea în casa Tatălui ceresc a celor dragi şi apropiaţi ai familiei.

Hrăniţi cu trupul şi sângele lui Isus euharisticul, nenumăraţi creştini au primit tăria de a-l mărturisi pe Cristos prin seninătatea şi bucuria unei vieţi creştine trăite în condiţii de sărăcie cauzate de vitregiile vremii şi de o libertate religioasă relativă.

În acel lăcaş de închinare, rugăciunea zilnică a rozariului a legat printr-un lanţ de iubire inimile celor mici şi a celor mari, a celor sănătoşi şi a celor bolnavi, a celor de aproape şi a celor de departe de Dumnezeu, de casă sau de ţară, cu Inima maternă şi delicată a Maicii Preacurate.

Şi pentru acest motiv înainte de binecuvântarea finală, pr. paroh Marcel Blaj a mulţumit lui Domnului pentru darul slujirii în acea biserică scoţând în evidenţă sentimentele de tristeţe şi de bucurie spunând: "Cu un ochi plâng pentru că această biserică cu o istorie frumoasă îşi încheie drumul pe acest pământ, iar cu un ochi mă bucur căci văd alături o biserică măreaţă, mai încăpătoare".

Celebrarea euharistică s-a încheiat cu o rugăciune specială de binecuvântare, de mulţumire Domnului, dar şi de cerere de iertare pentru eventuala lipsă de respect faţă de casa Domnului.

Sub privirea călăuzitoare a Mariei ne-am reînsufleţit dorinţa de a depune mereu, pe fruntea Mamei cereşti, diadema regală a rugăciunii şi a iubirii filiale şi ne-am luat rămas bun pentru a o cinsti de acum în noul lăcaş închinat ei invocând-o cu titlurile patronajului de ieri şi de azi:

Inimă neprihănită a Mariei, roagă-te pentru noi!
Regina cerului şi a pământului, roagă-te pentru noi!

Sr. Iosefina Rediu, CIN

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 24 februarie: Iugani: Eveniment istoric

lecturi: 8.