Benedict al XVI-lea: "Vor exista mereu noi treziri pentru creştinism"

Interviu inedit luat Sfântului Părinte în filmul "Bells of Europe", prezentat la 15 octombrie 2012, după sesiunea sinodală.

Luni, 15 octombrie, după sesiunea sinodală, a fost prezentat câtorva părinţi sinodali filmul Bells of Europe - Clopotele din Europa despre tema raporturilor dintre creştinism, cultura europeană şi viitorul continentului.

Filmul prezintă extrase dintr-o serie de excepţionale interviuri originale cu cele mai mari personalităţi religioase creştine, Papa Benedict al XVI-lea, Patriarhul ecumenic Bartolomeu I, Patriarhul de Moscova Kiril, Arhiepiscopul de Canterbury Rowan Williams, fostul preşedinte al federaţiei Bisericilor Evanghelice din Germania Wolfgang Huber şi alte personalităţi ale politicii şi culturii.

Firul unificator al filmului este dat de sunetul clopotelor din diferitele colţuri ale continentului şi din turnarea unui clopot în vechea turnătorie din Agnone. Coloana sonoră este realizată şi cu melodii ale vestitului compozitor estonian Arvo Pärt, care, intervievat şi el în film, explică modul cum a fost inspirat de dangătul clopotelor.

Realizat de Centrul de Televiziune Vatica (CTV) pe baza unei idei a părintelui Germano Marani, cu sprijinul altor multe instituţii, între care Fundaţia La Gregoriana, filmul este acum la dispoziţia lui RAI Cinema, care deţine drepturile pentru difuzarea prin televiziune şi home video.

Un fascicul cu textele integrale ale interviurilor realizate cu ocazia filmului, în versiune italiană şi engleză, a fost distribuit tuturor participanţilor la Sinod. De semnalat înainte de toate textul interviului amplu până acum inedit al Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, pe care-l prezentăm în continuare:

* * *

• Sanctitate, în enciclicele dumneavoastră propuneţi o antropologie puternică, un om locuit de caritatea lui Dumnezeu, un om cu raţionalitatea lărgită de experienţa de credinţă, un om care are responsabilitatea socială graţie dinamicii carităţii, primite şi dăruite în adevăr. Sanctitate, tocmai în acest orizont antropologic în care mesajul evanghelic exaltă toate elementele demne ale persoanei umane, purificând crustele care întunecă faţa autentică a omului creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Dumneavoastră aţi reafirmat de mai multe ori că această redescoperire a feţei umane, a valorilor evanghelice, a rădăcinilor profunde ale Europei este motiv de mare speranţă pentru continentul european şi nu numai... Ne puteţi explica motivaţiile speranţei dumneavoastră?

Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea: Primul motiv al speranţei mele consistă în faptul că dorinţa de Dumnezeu, căutarea lui Dumnezeu este profund înscrisă în fiecare suflet uman şi nu poate să dispară. Desigur, pentru un anumit timp, putem să-l uităm pe Dumnezeu, să-l izolăm, să ne ocupăm de alte lucruri, dar Dumnezeu nu dispare niciodată. Este pur şi simplu adevărat ceea ce spune sfântul Augustin că noi oamenii suntem neliniştiţi până când nu-l vom găsi pe Dumnezeu. Această nelinişte există şi astăzi. Este speranţa ca omul mereu din nou, şi astăzi, să pornească la drum spre acest Dumnezeu.

Al doilea motiv al speranţei mele consistă în faptul că Evanghelia lui Isus Cristos, credinţa în Cristos este pur şi simplu adevărată. Şi adevărul nu îmbătrâneşte. Şi el poate să fie uitat pentru un anumit timp, se pot găsi alte lucruri, poate să fie izolat, dar adevărul ca atare nu dispare. Ideologiile au un timp calculat. Par puternice, irezistibile, dar după o anumită perioadă se consumă, nu mai au forţa în ele, pentru că le lipseşte un adevăr profund. Sunt particule de adevăr, dar la sfârşit s-au consumat. În schimb, Evanghelia este adevărată şi de aceea nu se consumă niciodată. În toate perioadele istoriei apar noi dimensiuni ale sale, apare toată noutatea sa, răspunzând exigenţelor inimii şi raţiunii umane care poate să umble în acest adevăr şi să se afle în el. Şi de aceea, tocmai pentru acest motiv, sunt convins că există şi o nouă primăvară a creştinismului.

Un al treilea motiv empiric îl vedem în faptul că această nelinişte lucrează astăzi în tineret. Tinerii au văzut multe lucruri - ofertele ideologiilor şi ale consumismului - dar percep golul în toate acestea, insuficienţa lor. Omul este creat pentru infinit. Tot ceea ce este finit este prea puţin. Şi de aceea vedem că, tocmai în noile generaţii, această nelinişte se trezeşte din nou în ele şi pornesc la drum şi astfel există noi descoperiri ale frumuseţii creştinismului; un creştinism nu la preţ moderat, nu redus, ci în radicalitatea şi profunzimea sa. Deci, mi se pare că antropologia ca atare ne arată că vor exista mereu noi treziri ale creştinismului şi faptele confirmă asta cu un cuvânt: fundament profund. Este creştinismul. Este adevărat, şi adevărul are mereu un viitor.

• Sanctitate, Dumneavoastră aţi reafirmat de mai multe ori că Europa a avut şi încă are o influenţă culturală asupra întregului neam omenesc şi nu poate să nu se simtă deosebit de responsabilă, nu numai de propriul viitor, ci şi de cel al întregii omeniri. Privind înainte, este posibil să se schiţeze contururile mărturiei vizibile a catolicilor şi a creştinilor care aparţin Bisericilor ortodoxe şi protestante, în Europa de la Atlantic la Urali, care, trăind valorile evanghelice în care cred să contribuie la construirea unei Europe mai fidele faţă de Cristos, mai primitoare, solidare, nu numai păstrând moştenirea culturală şi spirituală care îi deosebeşte, ci şi în angajarea de a căuta noi căi pentru a înfrunta marile provocări comune care marchează epoca post-modernă şi multiculturală?

Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea: Este vorba de marea problemă. E clar că Europa are şi astăzi în lume o mare importanţă fie economică, fie culturală şi intelectuală. Şi, corespunzător acestei importanţe, are o mare responsabilitate. Însă Europa, aşa cum aţi amintit Dumneavoastră, trebuie să găsească încă identitatea sa deplină pentru a putea vorbi şi acţiona conform responsabilităţii sale. Astăzi, problema nu o mai constituie, după părerea mea, diferenţele naţionale. Este vorba de diversităţi care nu mai sunt diviziuni, slavă Domnului. Naţiunile rămân, în diversitatea lor culturală, umană, temperamentală, sunt o bogăţie care se completează şi dă naştere unei mari simfonii de culturi. Sunt în mod fundamental o cultură comună.

Mi se pare că problema Europei de a găsi identitatea sa consistă în faptul că în Europa avem astăzi două suflete: un suflet este o raţiune abstractă, anti-istorică, care intenţionează să domine totul pentru că se simte deasupra tuturor culturilor. O raţiune ajunsă în sfârşit la ea însăşi care intenţionează să se emancipeze de toate tradiţiile şi valorile culturale în favoarea unei raţionalităţi abstracte. Prima sentinţă de la Strasbourg cu privire la Crucifix era un exemplu al acestei raţiuni abstracte care vrea să se emancipeze de toate tradiţiile, de istoria însăşi. Dar aşa nu se poate trăi. Mai mult, şi "raţiunea pură" este condiţionată de o determinată situaţie istorică şi numai în acest sens poate să existe.

Celălalt suflet este cel pe care-l putem numi creştin, care se deschide la tot ceea ce este raţional, care a creat el însuşi curajul raţiunii şi libertatea unei raţiuni critice, dar rămâne ancorată în rădăcinile care au dat naştere acestei Europe, care au construit-o în marile valori, în marile intuiţii, în viziunea credinţei creştine. Aşa cum aţi amintit Dumneavoastră, mai ales în dialogul ecumenic dintre Biserica catolică, ortodoxă, protestantă, acest suflet trebuie să găsească o exprimare comună şi trebuie să se întâlnească apoi cu această raţiune abstractă, adică să accepte şi să păstreze libertatea critică a raţiunii faţă de tot ceea ce poate să facă şi a făcut, dar s-o practice, s-o concretizeze în fundament, în coeziune cu marile valori pe care ni le-a dat creştinismul.

Numai în această sinteză Europa poate să aibă importanţa sa în dialogul intercultural al omenirii de astăzi şi de mâine, pentru că o raţiune care s-a emancipat de toate culturile nu poate intra într-un dialog intercultural. Numai o raţiune care are o identitate istorică şi morală poate să vorbească şi cu alţii, să caute o interculturalitate în care toţi pot să intre şi să găsească o unitate fundamentală a valorilor care pot să deschidă drumurile spre viitor, spre un nou umanism, care trebuie să fie scopul nostru. Şi pentru noi acest umanism creşte tocmai din marea idee despre om după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

(După Zenit, 16 octombrie 2012)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.