Moment liric:

Rozariul Reginei Cerului

Când lumile obscure, aprinse de putere,
Vor jug pe-a ta credinţă, pe a ta iubire,
Tu să te-ntorci în meditaţii, la mistere,
Drum luminos, greu, lung, spre mântuire.
Şi să trăieşti al Mamei Sfinte chinul,
Jertfa divină-n sânge, ce-a dăruit-o Fiul!
 
Tu meditează-n inimă vestirea,
Magnificatul pur şi înţelept rostit,
În grajd sărac, umil, să vezi venirea,
În templu, vis de mântuire împlinit.
Găsit în Casa Tatălui, o apă vie
Revarsă lin, misterele de bucurie!
 
Tu să-ţi descoperi sufletu-n botez,
Minunea-ntâi în Cana, binecuvântată,
Primul cuvânt e spus spre-al nostru crez,
Faţa divină-n slavă, pe Tabor arătată.
Iar Cina cea de Taină, plină,
O retrăim şi în mistere de lumină!
 
Să plângi, când meditezi la ruga-n sânge,
Grozave biciuiri, pe trup nevinovat,
Cununi de spini nu pot a frânge
Umeri ce vrednic crucea au purtat.
În răstignire, fără de putere,
Cu Mama Sa sorbim mistere de durere!
 
Misterul învierii adânc să reflectezi
Şi înălţarea, speranţa ne-au redat,
Duhul divin a coborât, să vezi,
Trup, suflet pur, în cer imaculat.
Regină-ncoronată-n cer, suavă,
Veghează, în misterele de slavă!
 
Aşa, de lumi obscure de putere-aprinse,
Credinţei şi iubirii flăcări nu pot fi stinse!

Martin Cata

lecturi: 8.