Moment liric:

Când Domnul zâmbeşte

E o poveste cu pasărea spin,
Ce-n chin, un tril frumos glăsuieşte,
Îl cântă duios cu un ultim suspin,
Şi Domnul din ceruri zâmbeşte!

Dar omul îşi are povestea lui vie,
Plămadă din mâini divine ivit,
Frumos, împlinit ca o simfonie,
Patern, Domnul din cer i-a zâmbit!

Tentacule aspre aruncă mândria,
Şi pizma idei fin potriveşte,
Dar dacă omul în rugă arată tăria,
Atunci, Domnul din cer îi zâmbeşte!

Zgârcenia-n gheare fiinţa frământă,
Zgură de-averi lăcomia urzeşte,
Dacă umil, omul ruga îşi cântă,
Şi Domnul din cer îi zâmbeşte!

Şi noi plăceri necurăţia-ntinde,
Iar lenea-n lumi viclene-ademeneşte,
Dacă în rugă omul se cuprinde,
Din cer, cu milă Domnul îi zâmbeşte!

Mânia în zgomote crunte şi sânge,
Firi slabe, pătate, neghioabe zdrobeşte,
Dar omul cu tare credinţă o-nfrânge,
Şi Domnul din cer îi zâmbeşte!

Dacă-n iubire deplină omul trăieşte,
Patern, Domnul din cer îi zâmbeşte!

Martin Cata

lecturi: 18.