Moment liric:

Cristos, Regele Universului

În Babilon, Iskander privea tăcut spre stele,
Brăzdau obrazul tânăr şiroi de lacrimi aspre,
- De ce plângi împărate? Tu după lupte grele,
Stăpân slăvit al lumii eşti, mărit şi-n astre!
- Plâng trist, că eu privind la cer văd veşnicie,
Pe boltă stele râd de-a mea zădărnicie,
Iar magii spun, când timpul împlini-va mersul,
Rege stăpân veni-va pe-ntregul universul!

Iskander Macedonul rămas-a amintire,
Fără de slavă, bogaţii şi-a sa mărire!

Şi a venit umil, El, Rege din vecie,
Să înnoiască timpul şi legea să-mplinească,
Fără armate, bogăţii ci-n sărăcie,
O stea pe cer vestit-a stirpe-mpărătească,
Regale daruri a primit ce arătau menirea,
Imnuri din cer, sublim i-au însoţit venirea.

El, Regele divin rostita-n ispitire,
Nu doară pâine dar Cuvânt e-n viaţă,
Minuni nu a voit, numai slujire
Şi închinare-n Domnul, spre-a Lui Faţă,
Chiar ispitit în înţeles ne-a arătat,
Că-n univers, întru Treime El este împărat!

Regal în simplitate spre oameni a păşit,
A răsădit credinţa ca unul cu putere,
I s-a-nchinat natura, de moarte-a izbăvit,
Mila-i cerească a alinat durere,
Şi fericiri, pe munte revarsă-n bogăţie,
Supremul sens al vieţii, o vie împărăţie!

Istorii n-amintesc alţi regi pe cruce,
Iertând duşmani, torţionari iertând,
El singur Domnul cu iubire-aduce
Apoteotic, împliniri de legământ,
Rege în jertfă, prin cruce săvârşind menirea,
Răscumpărând ca fii în Domnul omenirea!

În vremi ce nu cunoaştem, El, Rege-n univers,
În slavă va veni şi va-ndrepta al lumii mers!

Martin Cata

lecturi: 20.