păcate împotriva propriei persoane: "ce-ai făcut cu viaţa ta, bucuriile pe care le-ai ratat prin distrugerea imaginii lui Dumnezeu care este prezentă în noi?" ;

păcate împotriva aproapelui, a comunităţii: excesele, neatenţia faţă de părinţi, profesori, prieteni;

păcate împotriva lui Dumnezeu.

Spovada este întotdeauna eficientă. Nu trebuie să-l ispitim pe Dumnezeu sau să ne îndoim de milostivirea lui. Dacă te-ai apropiat de scaunul de spovadă cu gând curat, spovada este bună. Lucrarea harului se produce indiferent de gravitatea păcatului.

• Dimineaţă aţi spus că tehnologia poate ucide bucuria. Noi însă ne pierdem bucuria când nu folosim tehnologia. Ce aţi face Sfinţia voastră o zi fără tehnologie?

Tehnologia în sine este bună, ne folosim de ea, este darul lui Dumnezeu, ne ajută şi continuă să progreseze. Excesul tehnologiei este cel care dăunează. Pericolul este acela de a deveni sclavii tehnologiei. Devenim mai puţin oameni şi ne asemănăm mai mult cu roboţii. "O zi fără tehnologie? Aş citi cărţi sau aş merge la munte. Priviţi natura, ascultaţi păsările, scăldaţi-vă într-o apă".

• Mulţi tineri nu mai merg la duhovnic, ci merg la psiholog. Este o greşeală a merge la psiholog? Care sunt calităţile după care ne alegem un duhovnic?

Psihologul îţi aduce cuvinte, dar duhovnicul îţi aduce Cuvântul. Psihologia este o ştiinţă care trebuie să se fundamenteze pe morala creştină, căci nu toţi psihologii sunt creştini. Aveţi grijă să alegeţi psihologi creştini. Ne alegem un duhovnic în care avem încredere, în faţa căruia ne putem descărca sufletul şi care ştim că ne poate ajuta.

• Spuneţi-ne trei paşi concreţi pentru a ne recupera bucuria.

Sunt trei paşi simpli pe care îi putem urma:

• mergi în biserică, priveşte la icoane, la crucifix şi spune-i lui Isus ce nu merge în viaţa ta;

• începe să mergi la biserică duminica;

• caută un duhovnic, fă o spovadă bună, descarcă-te. Imposibil să nu se întâmple o schimbare.

• Cum ne păstrăm bucuria când pierdem pe cineva drag?

Este cea mai profundă întrebare. Noi zicem că aceste persoane nu mai sunt, nu mai există, dar de fapt ele există, sunt cu Dumnezeu, suntem în comuniune cu ele prin firul rugăciunii. Putem să ne gândim la ei ca la nişte ambasadori care au mers înaintea noastră pentru a mijloci pentru noi, pentru a ne deschide porţile, pentru a ne aştepta. În acest mod îi putem iubi veşnic.

Tereza Bejan,
Ana-Maria Blaga,
Alexandra Cojan

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 27 iulie: INTC Iaşi: Întrebarea zilei de vineri

* * *

Secţiunea specială "Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic 2012" pe ercis.ro

lecturi: 30.