La împlinirea a 85 de ani, papa celebrează Liturghia în Capela Paulină şi primeşte o delegaţie din Bavaria

Sărbătoare în familie

La omilie amintirea botezului primit la 16 aprilie 1927, Sâmbăta Sfântă

Sărbătorire "bavareză" a zilei de naştere pentru Benedict al XVI-lea, care în această dimineaţă, luni 16 aprilie, a primit urările pentru cei optzeci şi cinci de ani ai săi de la o delegaţie de autorităţi civile şi religioase şi de credincioşi care provin din ţinutul său de origine. Aşadar, sărbătoare în familie, pentru o zi pe care Papa a voit să o înceapă cu Liturghia în Capela Paulină, concelebrată de câţiva dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi - între aceştia cardinalii Bertone, Secretar de Stat , şi Sodano, decan al Colegiului Cardinalilor, care l-au asigurat, în numele tuturor cardinalilor, apropierea şi recunoştinţa pentru "slujirea sa de iubire" - şi de reprezentanţi ai cardinalilor, episcopilor şi prelaţilor germani, printre care fratele Georg.

Emoţionantă şi inspirată reflecţia pe care Pontiful a rostit-o în mod improvizat în timpul omiliei. Deschisă de un gând recunoscător îndreptat spre cei doi sfinţi - Bernadeta Soubirous şi Benedict Iosif Labre - a căror comemorare liturgică o celebrează Biserica la 16 aprilie. Prima, a destăinuit el, este semnul care indică apa vie de care are nevoie orice creştine pentru a se purifica. Al doilea, cerşetor prin sanctuarele europene, îi arată omului esenţialul vieţii: numai Dumnezeu este suficient pentru a înlătura frontierele care împiedică fraternitatea dintre popoare.

Apoi spaţiu acordat amintirilor personale: începând de la aceea a părinţilor şi a tuturor acelor care l-au însoţit în timpul existenţei făcându-l să perceapă prezenţa Domnului. Care în coincidenţa singulară dintre botezul său şi Sâmbăta Sfântă i-a arătat - a spus el - legătura profundă dintre naştere şi renaştere. O realitate mai puternică decât orice ameninţare sau adversitate, pe care însuşi Pontiful a destăinuit că o experimentează în acest moment în care trăieşte ultima parte a existenţei. Conştient că bunătatea lui Dumnezeu depăşeşte orice rău şi ajută la înaintarea cu siguranţă pe drumul vieţii.

Şi delegaţiei din Bavaria, primită apoi în Sala Clementină, Papa i-a rezervat o mulţumire specială. Înainte de toate pentru cuvintele ministrului preşedinte Seehofer, care i-au amintit de locurile unde a crescut; dar şi pentru gândurile trezite de referinţa cardinalului Marx la frumuseţea credinţei unei Biserici de care nu a încetat niciodată să se simtă profund legat. O Biserică al cărei chip a reapărut în minte graţie prezenţei atâtor episcopi. Aşa cum a revenit în amintire prietenia cu exponenţi creştini şi cu comunitatea ebraică. În sfârşit un gând trezit de ascultarea pieselor muzicale executate de un grup popular. Melodii familiare: de fapt papa cânta la Zither, un fel de pianolă cu coarde, aceeaşi melodie: "Domnul te salută". O melodie care a însoţit copilăria sa şi care şi astăzi este parte din prezentul său, a spus el, precum şi pentru viitor.

(După L'Osservatore romano, 16 aprilie 2012)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 22.