Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Calea răbdării

Cardinalul Kurt Koch despre ecumenism și ziua ebraismului

Situația "ecumenică" între rezultatele obținute în acești 50 de ani de dialog (de la Conciliul al II-lea din Vatican) și provocările noi care trebuie înfruntate. Agenția SIR l-a întrebat despre acestea pe cardinalul Kurt Koch, președinte al Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creștinilor, cu ocazia Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor care se celebrează între 18-25 ianuarie, și în ajunul Zilei pentru aprofundarea și dezvoltarea dialogului dintre catolici și evrei care în unele țări din Europa, între care Italia se celebrează la 17 ianuarie.

Săptămâna de rugăciune din 2012 se celebrează în anul în care Biserica universală amintește deschiderea Conciliului al II-lea din Vatican în urmă cu 50 de ani: așadar, 50 de ani de dialog cu frații creștini. Ne puteți schița un bilanț "ecumenic" al celor mai importante rezultate obținute și al provocările noi care au apărut?

"Fericitul Ioan al XXIII-lea a întemeiat acest Consiliu Pontifical, în timpul său Secretariat, în anul 1960, deci cu doi ani înainte de Conciliu. Și l-a voit cu putere pentru două dorințe: reînnoirea Bisericii catolice și restabilirea unității creștinilor. Două inspirații prezente la Conciliu. Cred că acestea sunt cele două provocări și pentru astăzi. Reînnoirea este mereu prezentă în viața Bisericii și papa Benedict al XVI-lea invită în mod constant la o aprofundare spirituală a reînnoirii Bisericii. Cealaltă mare provocare este bine schițată în decretul conciliar despre ecumenism, Unitatis redintegratio: în acești 50 de ani au fost făcuți mulți pași. Am demarat 16 dialoguri diferite. Și dacă am putut să facem mulți pași în dialogul cu ortodocșii, în lumea occidentală problemele au devenit în timp mai complexe din cauza a trei noi provocări: în primul rând în lumea Bisericilor Reformei ne aflăm în fața unei mari fragmentări și nașterea de Biserici mereu noi. A doua provocare este că astăzi au crescut diversitățile la nivel etic și aceasta este o mare schimbare față de anii Șaptezeci și Optzeci de exemplu, în timpul cărora se spunea: «Credința desparte, practica unește». Însă pentru a da astăzi o mărturie credibilă în societate, trebuie să găsim o abordare comună cu privire la temele fundamentale ale eticii pentru că într-o lume puternic secularizată este nevoie de un glas comun al creștinilor. Al treilea aspect problematic este faptul că s-a uitat obiectivul ultim al ecumenismului. Nu puține Biserici și comunități ecleziale care s-au născut din Reformă nu mai văd ca țintă ultimă unitatea vizibilă în credință, în sacramente, în slujiri ci înțeleg unitatea ca sumă a tuturor Bisericilor. O viziune ecumenică pe care noi, catolicii, nu o putem accepta".

Între 19-25 februarie ordinariatul englez "Sfânta Fecioară Maria de Walsingham" va merge în pelerinaj la Roma. În urmă cu câteva zile a fost înființat un Ordinariat personal pentru Statele Unite. Cum se schimbă galaxia ecumenică în urma acestor evenimente?

"Înainte de toate trebuie clarificat faptul că în secolul ecumenismului decizia luată de o persoană de a trece de la o Biserică la alta trebuie să fie mereu respectată, deci făcută posibilă, pentru că trecerea este o decizie luată în conștiință. Lucrul nou care a reieșit în această situație cu anglicanii este că grupuri de credincioși, cu preoți și episcopi, au cerut să intre în Biserica catolică. Și aceasta este o noutate. Cred că și în acest caz, Sfântul Părinte nu a avut alternative decât aceea de a deschide poarta pentru cei care au cerut să intre. Este clar că această ospitalitate creează câteva probleme în comunitatea mondială anglicană. Însă din acest punct de vedere este important a aminti că Scaunul Apostolic are conștiința clară a diferenței că pentru Anglicanorum coetibus (Constituția apostolică a papei Benedict al XVI-lea în care sunt conținute dispozițiile care trebuie urmate pentru anglicanii care intră în comuniunea deplină cu Biserica catolică, n.r.) responsabilul este Congregația pentru Doctrina Credinței, în timp ce Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor continuă drumul său și căutarea dialogului și a unității".

În schimb, la ce punct suntem cu Bisericile ortodoxe?

"Relațiile bilaterale cu Constantinopolul și chiar relațiile bilaterale cu Moscova sunt îmbunătățit mult. Și aceste raporturi reprezintă un semn al providenței. L-am întâlnit pe patriarhul Kiril în martie anul trecut și mi-a spus că o întâlnire a sa cu Papa este importantă, dar încă nu vrea să vorbească despre date și locuri deoarece consideră că această întâlnire trebuie să fie realizată cu o bună pregătire. Așadar, relațiile bilaterale (și cu alte Patriarhii) merg foarte bine. În schimb, referitor la Comisia mixtă internațională dintre Biserica catolică și Biserica ortodoxă în ansamblul său care implică 15 Biserici ortodoxe, trebuie să spunem cu onestitate că am ajuns la o situație foarte dificilă. Credeam că am făcut un pas important după întâlnirea de la Ravenna din 2007. Se hotărâse să se facă un studiu istoric despre primul mileniu referitor la practica primatului episcopului de Roma în acest timp, însă ortodocșii nu au voit să continue. Adică este greu de vorbit despre tradiția petrină pornind de la Biblie. Așadar, discuția teologică despre sinodalitate și primat va trebui să continue, dar nu am ajuns anul acesta la un text care să fie prezentat adunării plenare de anul viitor. Cred că motivul acestei încetiniri trebuie căutat și în faptul că Bisericile ortodoxe au o mare provocare, care este aceea a Sinodului panortodox. Sunt convins că de succesul acestui Sinod poate să depindă un pas important pentru tot ecumenismul și, în acest sens, catolicii trebuie să aibă răbdare și să susțină această importantă întâlnire pentru ortodocși. Oricum sunt convins că se prospectează un viitor bun în dialog și, chiar dacă astăzi este dificil, știm că viața nu este mereu un drum drept".

Pentru ce a devenit așa de dificil ecumenismul astăzi?

"Pentru că în anii care au urmat imediat după Conciliu, entuziasmul era foarte puternic și probabil se credea că unitatea Bisericii era la îndemână. După aceea a trebuit să ne dăm seama că problemele erau mai mari decât ne imaginam. Că era nevoie de mult mai mult timp, răbdare și studiu. A trebuit să învățăm și că nu noi facem unitatea Bisericii. Că unitatea este un dar al lui Dumnezeu și noi trebuie să fim disponibili să acceptăm această realitate. Tema Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creștinilor din acest an («Toți vom fi schimbați prin victoria Domnului nostru Isus Cristos», n.r.) ne duce la începutul întregului ecumenism, la puterea transformatoare a rugăciunii. Un început pe care nu-l putem lăsa trecutului, ci trebuie să însoțească mereu orice angajare ecumenică. Conciliul al II-lea din Vatican a vorbit despre ecumenismul spiritual ca suflet al mișcării ecumenice și, în acest sens, această Săptămână de rugăciune trebuie să arate nucleul ecumenismului".

Săptămâna este precedată, aici în Italia, de Ziua pentru aprofundarea și dezvoltarea dialogului dintre catolici și evrei, care în acest an are ca temă de reflecție "Al șaselea cuvânt: să nu ucizi". După părerea dumneavoastră, în ce mod este important a traduce această poruncă în lumea de astăzi?

"Mai întâi sunt foarte mulțumit că există această Zi înainte de Săptămâna de rugăciune pentru că ebraismul este mama creștinismului și această memorie este foarte importantă. Această poruncă este foarte actuală. Văd mai ales trei provocări: prima este terorismul, masacrele de astăzi și persecuțiile împotriva creștinilor din cauza credinței lor. A doua provocare este pedeapsa cu moartea care mai persistă în unele țări și chiar în altele se discută pentru a o reintroduce. Sunt foarte mulțumit că Sfântul Părinte a rostit cuvinte clare împotriva acestei practici. În al treilea rând aș spune că provocările bioetice ale avortului dar mai ales ale eutanasiei în Europa care este prezentată ca un drept uman și care pentru viziunea creștină este exact contrariul. A promova și a susține demnitatea vieții oricărui om, de la început până la sfârșitul natural, este o mare provocare în societățile secularizate și despre aceste teme evreii și creștinii au tradiția biblică comună, așadar convingerea comună că omul a fost crea după imaginea lui Dumnezeu: a suprima viața umană este o violență împotriva imaginii lui Dumnezeu înscrisă în orice om și împotriva lui Dumnezeu drept creator al vieții. În acest sens este important ca evreii și creștinii să dea aceeași mărturie în lumea de astăzi".

(După agenția SIR, 17 ianuarie 2012)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 15.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat