A trecut la Domnul sr. Maria Alexandra Ciortea

În noaptea de 17 noiembrie 2011 a trecut la Domnul sora Maria Alexandra Ciortea din Congregaţia "Surorile Oblate Asumpţioniste". Înmormântarea a avut loc sâmbătă, 19 noiembrie 2011, ora 14.00, în cimitirul din cartierul Izvoare Bacău.

Sora Maria Alexandra Ciortea, de rit greco-catolic, s-a născut la 19 august 1915, la Blaj, dintr-o familie cu trei copii. A urmat cursurile liceului din Blaj, unde a avut ca profesor de franceză un preot asumpţionist francez, prin care a cunoscut Congregaţia "Surorile Oblate Asumpţioniste".

În iunie 1937 a intrat ca aspirantă la Surorile Oblate Asumpţioniste de la Beiuş, judeţul Bihor. În cadrul mănăstirii, pe lângă pregătirea care o făcea în vederea intrării în viaţa religioasă, sr. Alexandra dă cursuri de pian şi limba franceză. La 23 august 1938 pleacă în Franţa, la Paris, pentru a continua formarea la viaţa călugărească, adică noviciatul. Primele voturi le pronunţă la Casa generală de la Paris la 23 martie 1941. Rămâne la Paris la Internatul de fete, ca pedagog, administrator şi profesor de pian. După un an este numită responsabilă de tinerele postulante la Casa Generală de la Paris.

În martie 1943 revine la Beiuş, unde rămâne doi ani şi i se încredinţează administraţia, economatul Noviciatului şi în acelaşi timp predă ore de pian. Este trimisă pentru o perioadă de timp pentru a se ocupa de căminul de studente din Bucureşti şi la Spitalul "Panduri" care era sub conducerea Surorilor OA.

Când congregaţiile religioase au fost desfiinţate în decembrie 1949, iar bunurile congregaţiilor au fost confiscate de comunişti, sr. Maria Alexandra a fost nevoită să se retragă în familie la Turda, alături de sora şi de mama ei. A lucrat ca funcţionar la spitalul din Turda, până a ieşit la pensie.

După căderea comunismului şi "renaşterea" congregaţiei în România, sora a putut reveni în comunitate, la Oradea, apoi din 1997 la Izvoare/Bacău.

Sora Alexandra a fost un model de persoană dăruită Domnului şi fidelă chemării pe care el i-a adresat-o. A fost o persoană a rugăciunii. De când a venit la Izvoare, din 1997, era zilnic la ora 5 în capelă pentru rugăciune. Ne-a edificat prin rugăciunea, discreţia şi inteligenţa ei.

Chiar dacă a trecut prin multe încercări şi dificultăţi, sora Alexandra a rămas o persoană optimistă, mereu cu zâmbetul pe buze, gata de a ajuta şi încuraja pe cei din jur, care îi cereau sfaturi sau rugăciuni. Datorită optimismului ei a ajuns să sărbătorească anul acesta în martie 70 de ani de viaţă religioasă.

S-a rugat ca Domnul să-i păstreze mintea întreagă, până la sfârşitul vieţii şi într-adevăr Dumnezeu i-a ascultat ruga, căci a fost conştientă până în ultimele clipe ale vieţii. Şi-a dat sufletul ridicând mâinile spre cer cu rozariul în mână, de care era nedespărţită.

Dumnezeu să-i ierte tot ce a greşit în viaţă şi s-o odihnească alături de sfinţii săi în patria cerească!

Sr. Angela Bitiuşcă, O.A.

lecturi: 16.