Interviu cu arhiep. Rino Fisichella despre noua evanghelizare

La întâlnirea episcopilor catolici de rit oriental, de la Oradea, a sosit special de la Vatican arhiepiscopul Rino Fisichella, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare. Într-un interviu pentru Radio Maria România, preşedintele dicasterului vatican a vorbit despre contribuţia catolicilor răsăriteni la realizarea noii evanghelizari şi resursele pe care Biserica le poate folosi în acest efort de transmiterea cuvântului lui Dumnezeu în contextul lumii moderne.

Care credeţi că este contribuţia specifică a Bisericilor Orientale la realizarea vastei opere a noii evanghelizări?

Eu cred că Bisericile Greco-Catolice trebuie să contribuie cu vasta lor bogăţie a martirajului, acumulată în ultimele decenii. Nu putem să uităm că acestea sunt bisericile care au trăit, în aceste ultime decenii, sub o dominaţie comunistă, care nu doar că a îndepărtat din om prezenţa lui Dumnezeu, ci a persecutat în mod particular aceste Biserici. Prin urmare, este importantă mărturia acestor biserici de a fi continuat să transmită credinţa din generaţie în generaţie.

Apoi, Bisericile Greco-Catolice au aceea importantă tradiţie a patrimoniului liturgic şi catehetic. Liturgia şi cateheza formează un ansamblu foarte preţios pentru noua evanghelizare. Prezenţa Bisericilor orientale este, nu doar o bogăţie, care contribuie la patrimoniul Bisericilor latine, ci este şi o necesitate, pentru noi, de neînlocuit.

Consiliul Pontifical pentru Noua Evanghelizare, al cărui preşedinte sunteţi, a stabilit care vor fi instrumentele şi mijloacele prin care se va realiza noua evanghelizare?

Noi lucrăm şi avem diverse expresii care vor fi puse în act. Înainte de toate, de exemplu, vom avea începând cu următorul post pascal, în 12 metropole europene, misiunea "Metropoli".

Sunt, apoi, alte realităţi. Am avut o întâlnire la Roma, în 15-16 octombrie, la care au participat şi episcopii greco-catolici, în cadrul căreia i-am prezentat Sfântului Părinte pe noii evanghelizatori. A fost un moment important de cunoaştere şi creştere comune. După aceea, trebuie să aşteptăm şi Sinodul Episcopilor din octombrie 2012. După acest Sinod, cu siguranţă vor fi şi iniţiative, dar acestea nu ne împiedică să ne mişcăm pentru a verifica anumite situaţii particulare. Mă gândesc aici, de exemplu, la necesitatea unei noii evanghelizări în sanctuare. Se impune exigenţa de a da pelerinajului o semnificaţie proprie; să nu uităm că sunt milioane de credincioşi care vizitează sanctuarele în întreaga lume. Această realitatea este pentru noi o posibilitate de evanghelizare foarte importantă.

Apoi, vom avea contact cu mass-media pentru că suntem convinşi că noua evanghelizare se face şi prin mijloacele de comunicare care formează o nouă cultură care îşi face simţită prezenţa.

Care sunt domeniile de activitate?

Despre două dintre ele am vorbit deja, acela al comunicaţiilor şi acela al pelerinajelor la sanctuare. Nu putem să uităm referitor şi la tema pe care o tratăm, aici, la Oradea, de fenomenul emigraţiei. Noi avem milioane de credincioşi catolici care emigrează dintr-o ţară în alta. Emigraţia este un aspect foarte important al noii evanghelizări. Trebui să facem astfel încât imigranţii să nu devină pasivi în faţa iluziilor pe care societatea contemporană, în special în Occident, le propune, pentru că sunt modele efemere, modele goale. Apare riscul ca ei să-şi piardă identitatea. Pentru ca să menţină vie identitatea şi să o transmită şi copiilor lor, trebuie să fie întreţinută vie exigenţa unui profund sens de apartenenţă la comunitatea originară. O plantă nu poate creşte fără rădăcini. Deci noua evanghelizare care face parte din misiunea Bisericii nu poate exista fără acele rădăcini care sunt determinate pentru aceste biserici. Trebuie să amintim şi marea activitate pe care o au mişcările în Biserică, mişcările vechi şi cele noi, care au participat mult împreună cu papa Ioan Paul al II-lea la o nouă evanghelizare.

Care este modul cel mai convingător de a duce oamenilor mesajul lui Cristos?

Din punctul meu de vedere, modul cel mai convingător este stilul nostru de viaţă. Noi suntem chemaţi să trăim conform evangheliei şi să dăm mărturia credinţei, aceea de a fi discipoli ai lui Isus Cristos. Apoi nu trebuie să ne fie frică să anunţăm evanghelia. Aceasta este o veste bună, nu este o veste urâtă sau o veste rea, ci dimpotrivă este o veste bună pe care omul de astăzi, în special tinerii, o aşteaptă. Trebui doar să fim capabili să folosim limbajul lor, să fim capabili să ne inserăm chiar şi în lumea lor pentru a o înţelege structura, modul lor de gândire, pentru a înţelege care sunt dificultăţile pe care le simt în faţa viitorului şi aceasta ne permite să ne apropiem de teme şi de ambiente care sunt foarte importante. Mă gândesc aici, la tema afectivităţii, a iubirii, mă gândesc la tema viitorului, a locului de muncă, întemeierea unei familii, transmiterea valorilor în care ei cred. Mai este un lucru important, noi trebuie să fim capabili astăzi să dăm un răspuns la întrebarea cu privire la sensul vieţii. Omul de astăzi la fel ca în trecut îşi pun întrebarea: de ce durerea, suferinţa, de ce moartea, dacă există o viaţă după aceasta. Iată, acestea sunt întrebările care aşteaptă răspuns. Noi, noii evangheliatori, trebuie să provocăm apariţia acestor întrebări pentru că avem răspunsul definitiv, care nu provine de la noi, provine din Evanghelie, din revelaţia dată de Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Noi putem, după 2000 de ani, să dăm un răspuns nou şi convingător.

Nu vă fie frică de viitor, fiţi mereu fideli credinţei şi identităţii voastre şi păstraţi în inima voastră convingerea că fără Dumnezeu, fără revelaţia lui Isus Cristos şi fără credinţa obedientă a Fecioarei nu putem fi fiinţe umane.

Interviu realizat de Laura Chirilă, redactor Radio Maria România

lecturi: 20.