ANUL FAMILIEI: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l" (Gen 1,28)

Sfântul Ignatie Briancianinov (1807-1867), un sfânt al Bisericii Ortodoxe Ruse din secolul al XIX-lea, episcop de Caucaz, scriitor prolific de lucrări de spiritualitate, în cartea sa Despre îngerii cei căzuţi, cap. I, ne spune: "În locul îngerilor căzuţi, Dumnezeu, l-a creat pe Om. Iar din acest moment, a început pentru om o revărsare continuă de haruri nemaiauzite".

Pe acest om Dumnezeu l-a creat şi după chipul şi asemănarea sa.(cf. Gen 1,26).

Ba mai mult, acestui om Dumnezeu i-a încredinţat şi lucrarea mâinilor sale, făcând din el un vicerege al creaţiei sale (cf. Gen 1,29; Ps 8,6-9).

Ba şi mai mult, pentru acest om Dumnezeu a emis un plan măreţ, prin care l-a asociat la opera creaţiei pe care a început-o, dându-i cinstea şi responsabilitatea de a naşte fii şi fiice după chipul şi asemănarea sa, ca să umple pământul (cf. Gen 1,26.28).

Ba mai mult, pe acest om Dumnezeu l-a chemat să nască şi prinţi şi prinţese, pentru a umple şi stăpâni şi împărăţia sa veşnică (cf. Ap 21,7) care nu trebuia să rămână goală, prin căderea îngerilor răi (cf. Ap 12,8). Acest adevăr avea să fie înţeles mai bine atunci când a venit Isus şi a zis: "Lăsaţi copiii să vina la mine, că a unora ca acestora este împărăţia cerurilor" (Mt 18,16).

Ba mai mult, unul dintre fiii săi avea să fie Şilo, avea să fie Mesia, care va zdrobi capul şarpelui, şi-i va reda paradisul pierdut (cf. Gen 3,15) De aceea, toate femeile din Israel doreau să se căsătorească şi să nască copii, să-l nască pe Mesia. Fecioria era de plâns (Jud 11,37).

Ba mai mult, prin acceptarea acestui plan, Dumnezeu i-a mai făcut omului un dar neasemuit, ca prin primirea şi naşterea copiilor să-l primească pe el însuşi, împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. "Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în numele meu, pe mine mă primeşte; şi oricine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe cel ce m-a trimis pe mine" (Mc 9,37).

Ba mai mult, prin naşterea de copii, omul avea să colaboreze şi planul salvării sale.

Căci planul divin al naşterii de copii şi planul mântuirii, merg împreună. Domnul i-a zis femeii: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii" (Gen 3,16), pentru că hotărâse deja: "Femeia se va mântui prin naşterea de copii" (1Tim 2,15).

Ba mai mult, copiii născuţi urmau să fie şi imaginea omului nou care avea să intre în paradis: "Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea" (Lc 18,17).

Biblia consideră copiii un dar şi o binecuvântare a lui Dumnezeu, iar lipsa copiilor o pedeapsă şi o ocară.

De aceea, acum înţelegem mai bine, de ce Adam şi Eva, după moartea lui Abel, îşi doreau atât de mult alţi prunci, şi de ce s-au bucurat la fel de mult după ce l-au născut pe Set, şi de ce au început iar să cheme numele Domnului (cf. Gen 4,25-26). Naşterea de prunci le-a readus bucuria, credinţa şi speranţa pierdute prin păcat. Naşterea de prunci face la fel şi astăzi.

De aceea, acum înţelegem mai bine, de ce Rahela striga: "Dă-mi copii ori mor!" (Gen 30,1). Iar după ce ea a zămislit, atunci când a avut de ales, la naşterea celui de-al doilea ei fiu, între viaţa ei şi viaţa copilului ce trebuia să se nască, a ales viaţa copilului şi jertfa ei (cf. Gen 35,16-20).

Prin jertfa Rahelei, Dumnezeu ne spune ce trebuie să facă orice mamă bună.

De aceea, acum înţelegem de ce Ana, mama lui Samuel, şi Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul, înainte de naşterea de copiii erau triste şi cereau copii de la Domnul (cf. 1Sam 1,11), iar după naştere erau fericite şi exclamau: "Dumnezeu şi-a adus aminte de mine!" (1Sam 1,19; Lc 1,25). Ce frumoase cuvinte! Aşa trebuie să se roage, să plângă şi să promită, toate mamele care nu au încă copii, şi tot la fel să se bucure şi să mulţumească după ce i-au primit.

Dar acest măreţ plan divin, care cuprindea naşterea de fii şi fiice pentru pământ, care cuprindea naşterea de prinţi şi prinţese pentru împărăţia cerurilor, care cuprindea şi primirea lui Dumnezeu însuşi prin naşterea pruncilor, care cuprindea naşterea lui Mesia, care cuprindea şi imaginea omului nou care va intra în paradis, care cuprindea şi parte din planul mântuirii, prin jertfa lui Mesia şi jertfa omului, zic, acest plan Dumnezeu nu l-a făcut cunoscut în întregime celor din vechime, ci ni l-a descoperit numai nouă, nouă care am acceptat mântuirea, prin Isus: "Însă noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost ţinută ascunsă şi pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre mărirea noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o" (1Cor 2,7-8).

Cine împlineşte porunca: "Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi", se împărtăşeşte de o mulţime de binefaceri, după cuvântul Scripturii care zice: "De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, toate binecuvântările vor veni asupra ta si se vor împlini cu tine" (Dt 28,2).

De aceea, acum înţelegem mai bine şi de ce, de când Dumnezeu a emis acest plan divin, cu omul partener la opera creaţiei şi a mântuirii, diavolul şi ai oamenii lui, din toate timpurile şi locurile, au căutat să împiedice realizarea lui, prin fel de fel de piedici şi obstacole, prin fel de fel de motive şi pretexte, prin fel de fel de teorii şi răutăţi, prin fel de fel de invenţii şi mentalităţi greşite.

Diavolul şi oamenii lui, slujitori ai morţii, poate vor întârzia puţin desfăşurarea acestui măreţ plan, dar niciodată nu vor reuşi sa-l blocheze, pentru că timpul este de partea lui Dumnezeu.

De aici şi preocuparea oricărui om chemat la mântuire, să convingă orice familie să nască copii, părăsind orice scuză şi pretext, care o împiedică să împlinească acest plan mântuitor.

E lăudabil că în Dieceza de Iaşi, prin grija episcopilor noştri, s-a deschis la Roman, judeţul Neamţ, un centru de consiliere şi ajutor, pentru mamele care nu pot naşte copii.

De aceea abia acum înţelegem mai bine de ce Dumnezeu le-a spus oamenilor în două rânduri, după creaţie şi după potop: "Fiţi rodnici şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul" (Gen 1,28; 9,1).

O familie numeroasă îşi are grijile ei, dar îşi are şi răsplătirile ei.

- "Fericit este omul care-şi va umple casa de copii" (Ps 126,3.5). Fericirea depinde de naşteri.

- "Nevasta ta este ca o vita roditoare înlăuntrul casei tale; copiii tăi stau ca nişte lăstari de măslin împrejurul mesei tale" (Ps 128,3). Vinul şi măslinul sunt simbolurile bucuriei şi bogăţiei.

- "Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt fiii născuţi la tinereţe. Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine, când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă" (Ps 127,3-5). Aşa cum săgeţile din tolbă sunt semnul puterii, la fel sunt şi copiii soţilor.

Noi toţi trebuie să fim convinşi că prezenţa copiilor într-o familie sau o comunitate, prin nevinovăţia lor, sunt ca o armată de îngeri care salvează pe oameni de primejdii şi moarte.

Se zice că o corabie, care îl purta pe regele Ludovic al XIV-lea al Franţei, fu cuprinsă pe mare de o furtună. Primejdia era ca vasul să se scufunde. Corăbierii şi călătorii îşi vedeau cu groază sfârşitul în învolburarea apelor. Atunci regele lua în braţe un copil care se află pe corabie, îl ridică spre ceruri şi zise: "Doamne, îndură-te şi ne scapă de la înec. Iar dacă noi cei mari, pentru păcatele noastre, nu suntem vrednici să ne ajuţi, ai milă măcar de acest nevinovat copilaş!" La acea rugă se zice că vântul s-a potolit, valurile s-au liniştit, furtuna a încetat, de parcă însuşi Cristos şi-ar fi întins mâinile spre valurile înfuriate, ca pe vremuri pe marea Galileii.

După ce am văzut toate acestea, înţelegem mai bine de ce Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea sa, de ce l-a creat parte bărbătească şi parte femeiască (cf. Gen 1,27) şi de ce a întemeiat şi sfinţit familia (cf. Gen 1,24).

După ce am văzut toate acestea, înţelegem mai bine de ce, Isus a fost la o nuntă (cf. In 2,1-12) şi de ce a ridicat-o la rangul de taină sfântă (cf. Ef 5,32).

După ce am văzut toate acestea, înţelegem mai bine de ce Isus a făcut căsătoria indisolubilă (cf. Mc 10,9) şi de ce mirii sunt chemaţi să răspundă cu "DA" la întrebarea dacă vor să primească copiii pe care Dumnezeu va binevoi să-i dea lor (copiii, nu "unii copii").

După ce am văzut toate acestea, înţelegem mai bine şi de ce sfinţii părinţi ai Bisericii vorbesc pe linia Bibliei despre naşterea de copii. Iată câteva ziceri de-ale lor:

- sfântul Ioan Gură de Aur: "Naşterea de copii, din unirea soţului cu soţia lui, este în însăşi natura ei o poruncă a lui Dumnezeu şi o garanţie de iubire între cei doi soţi".

- Iustin Martirul: "Noi nu ne căsătorim decât pentru a avea copii" (cf. Apologia I, 29)

- sfântul Clement Alexandrinul: "Rostul celor căsătoriţi este naşterea de fii".

- tot sfântul Clement Alexandrinul: "Plăcerea goală, chiar şi în căsătorie, este nelegiuită, nedreaptă şi iraţională".

După ce am văzut toate acestea, înţelegem mai bine de ce şi Magisterul Bisericii cheamă soţii la naşterea de prunci şi de ce numeşte transmiterea vieţii "o datorie gravă" (Humanae vitae, 1).

După ce am văzut toate acestea, înţelegem mai bine şi de ce Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, în scrisoarea apostolică Novo millennio ineunte, ne îndeamnă să facem în aşa fel încât, "printr-o educaţie evanghelică tot mai completă, familiile creştine să ofere un exemplu convingător de căsătorie trăită în mod deplin, conform planului lui Dumnezeu" (NMI 47).

Pr. Iosif Trifa spunea că familia fără copii este "ca un clopot fără glas, ca o pasăre fără cântec, ca un pom fără rod, ca cel mai mare păgânism".

Un medic spunea odată că trupul mamei, din care pruncul se desprinde ca un fruct copt, primeşte noi puteri prin naştere. Acest trup începe să înflorească precum într-o înnoită tinereţe. Sănătatea viguroasă a mamelor cu multe naşteri este un adevăr verificat de multa vreme. Deci, mamele cu multe naşteri de copii sunt şi mai sănătoase şi mai frumoase. Aceasta este o binecuvântare a Domnului.

Iată la final câteva exemple de familii care nu s-au temut de sărăcie şi lipsuri şi au primit "toţi copiii" pe care Dumnezeu a binevoit să-i dea lor:

- Familia patriarhului Iacob, 13 copii. (cf. Gen 35,23-26)

- Familia sfintei Ecaterina din Siena, 24 copii

- Familia sfântului Benedict Iosif Labre, 15 copii

- Familia sfintei Francisca Xaveria Cabrini, 13 copii

- Familia sfântului Ignaţiu de Loyola, 12 copii

- Familia fericitei Edith Stein, 11 copii

- Familia sfintei Tereza Neumann, 11 copii

- Familia sfintei Tereza de Avila, 11 copii

- Familia sfântului Pius al X-lea, 10 copii

- şi multe altele.

Exemplele au fost luate din cartea Vitaminele sufletului", pag. 1, scrisă de pr. Nicolae Both.

Doamne, dă-ne şi nouă, celor de azi, familii credincioase care să colaboreze activ cu planul tău şi astfel să ajungă în bucuria împărăţiei tale veşnice! Amin.

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 94.