O voce laică în apărarea familiei

Neglijarea căsătoriei are un preţ mare

de părintele John Flynn, LC

Familia este piatra unghiulară a societăţii şi principalul instrument al bunăstării indivizilor. Drept?

Drept. Afirmaţii de acest tip sunt frecvente în instituţiile catolice fondate pe antropologia creştină. Dar este mai puţin comun a se auzi proclamarea acestor adevăruri de subiecţi din lumea laică. Şi totuşi, un raport recent asupra familiei dat de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a exprimat tocmai această teză.

Într-un comunicat de presă care însoţeşte raportul, publicat la 27 aprilie, se afirmă că familiile sunt o sursă de susţinere financiară şi socială esenţială pentru persoane, dincolo de a fi un instrument cheie al solidarităţii.

"Familiile furnizează identitate, iubire, atenţie, un ambient pentru creşterea şi dezvoltarea membrilor săi şi constituie nucleul care poartă multe structuri sociale".

Raportul, intitulat "Doing Well for Families" (A face bine pentru familii), recunoaşte şi că sărăcia este în creştere pentru familiile din aproape toate ţările membre OSCE.

În acest context, părinţii au dificultate de a conjuga munca şi obligaţiile familiare. Raportul invită guvernele să adopte politici pentru susţinerea familiilor, care să conţină măsuri de asistenţă economică şi de ajutor în domenii precum concediul parental şi flexibilitatea condiţiilor de muncă.

După OSCE, cheltuiala publică în favoarea familiei atinge în medie puţin peste 2,2 din PIB.

O zonă în care s-ar putea face mai mult este aceea de susţinere a procreaţiei. Multe familii ar voi să facă mai mulţi copii, explică raportul; în multe ţări persoanele au mai puţini copii faţă de câţi ar voi.

Rata de natalitate în ţărilor OSCE este diminuată semnificativ faţă de nivelul de acum câteva decenii, trecând de la o medie de 2,2 copii pentru o femeie la cea actuală de 1,7, potrivit raportului.

?ările care au un procent de fertilitate mai mare sunt acelea care asigură o mai mare susţinere, fie sub formă de facilităţi economice, fie sub formă de servicii pentru familiile cu copii mici.

Şi politicile care permit mamelor de a munci part-time ajută familiile să conjuge munca şi exigenţa de a se putea dedica în mod adecvat copiilor.

Dar susţinerea faţă de familii nu este un bine doar pentru părinţi, subliniază raportul. "Bunăstarea copiilor este inextricabil legată de bunăstarea familiei. Când familiile se simt bine, copiii se simt bine".

Un studiu englez

Raportul familiei a fost remarcat şi de un studiu pe un amplu eşantion de familii din Marea Britanie. Datele derivate din acest sondaj, desfăşurat în anul 2009 pe 40.000 de familii, au fost publicate la sfârşitul lui februarie de Institute of Social and Economic Research al Universităţii din Essex.

Studiul acoperă o gamă amplă de probleme, dar un capitol este dedicat în particular familiei. Printre concluzii figurează următoarele puncte:

- Pe baza unor serii de factori indicativi, rezultă că persoanele care convieţuiesc sunt semnificativ mai puţin fericite în raportul lor faţă de persoanele căsătorite.

- Satisfacţia pe care tinerii o au faţă de propria familie este clar legată de calitatea raportului dintre proprii părinţi. În familiile în care mama nu este fericită de propriul partener, doar 55% dintre tineri afirmă că sunt "întru totul fericiţi" de propria situaţie familială, faţă de 73% dintre tinerii ale căror mame se consideră "perfect fericite" de raportul lor.

- Copiii care trăiesc cu un singur părinte sunt mai puţin înclinaţi în a se declara întru totul fericiţi de situaţia lor.

- Copiii care nu se ceartă cu părinţii mai mult de o dată pe săptămână prezintă un grad mai mare de fericire faţă de cei care se ceartă mai des, potrivit aceluiaşi studiu. Fericirea copiilor rezultă şi mai mare când aceştia discută mai des lucruri importante cu părinţii.

- Şi cina împreună cu familia este importantă. Copiii care stau la masă seara cu familia măcar de trei ori pe săptămână sunt substanţial mai înclinaţi în a se declara fericiţi întru totul de propria situaţie familială faţă de cei care nu mănâncă niciodată cu propria familie sau care o fac mai puţin de trei ori pe săptămână.

Calitate

Incidenţa asupra copiilor a calităţii raportului dintre părinţi a fost şi obiectul unui alt studiu desfăşurat în Statele Unite de către entitatea de cercetare Child Trends şi publicat la 8 aprilie, anul curent.

Studiul, cu titlul "Parental Relationship Quality and Child Outcomes Across Subgroups", se bazează pe un sondaj pe mai mult de 64.000 de persoane cu copii cu vârstă cuprinsă între 6 şi 17 ani.

Arată cum calitatea raportului dintre părinţi este "strâns şi sistematic asociată unor serii de urmări pentru copii şi pentru familie". Între aceste urmări figurează problemele comportamentale, randamentul şcolar şi comunicarea părinte/copil.

Studiul mai observă că, din cercetarea ultimilor ani, se deduce că părinţii care prezintă raporturi calitativ bune între ei tind să aibă copii care se adaptă mai bine propriului ambient şi au un comportament mai pozitiv faţă de căsătorie, care-i determină să fie dispuşi să aibă raporturi şi căsătorii calitativ mai bune.

În comentarea acestui studiu, Elizabeth Marquardt, redactor al sitului www.FamilyScholars.org şi autoare a unei cărţi asupra consecinţelor divorţului pentru copii, a deplâns faptul că nu spune nimic asupra influenţei pe care statusul conjugal îl exercită asupra copiilor.

Autoarea a explicat pe situl respectiv că, examinând tabelele şi statisticele studiului, dacă se priveşte la tipul de raport familial, se obţine o cheie esenţială de interpretare.

Subdivizând datele pe tip de familie, din sondaj reiese că, faţă de copiii care trăiesc cu proprii părinţi căsătoriţi, copiii vitregi au o probabilitate dublă de dezvoltarea de probleme comportamentale.

Problematica este şi mai complexă pentru copii care trăiesc cu un cuplu de facto, care prezintă o probabilitate de trei ori mai mare de a avea probleme.

Aceste macrodiferenţe sunt confirmate şi pentru alte categorii, precum raporturile sociale şi conduita şcolară.

Marquardt a mai relevat că din rezultatele sondajului reiese faptul următor: calitatea raportului dintre persoanele adulte depinde de tipologia legăturii lor. De aceea, stabilitatea mai mare şi durabilitatea legăturii matrimoniale constituie un element semnificativ în beneficiul copiilor.

Căsătoria este un bine

Ştirea potrivit căreia căsătoria este un bine atât pentru perechi cât şi pentru copii nu este nouă şi continuă să găsească argumente în cercetare. Cu câteva luni în urmă, dr. John Gallacher şi David Gallacher, de la Cardiff University's School of Medicine, au publicat un articol în revista BMJ Student.

După o informaţie apărută în cotidianul Independent din 28 ianuarie, autorii au luat în examinare întrebarea dacă ar fi sau nu căsătoria un bine pentru sănătate.

"Informaţia de bază este că, din punct de vedere medical, grupul care prezintă longevitatea mai mare este acela al căsătoriţilor", afirmă dr. Gallacher.

Lucrarea lor se referă la un studiu desfăşurat pe milioane de persoane, rezidente în şapte ţări europene, din care rezultă că procentele de longevitate a cuplurilor căsătorite sunt cu 10%-15% superioare celor medii.

Referitor la copiii, Kay S. Hymowitz a susţinut, într-un articol apărut în Los Angeles Times din 11 noiembrie, anul trecut, că instabilitatea raporturilor rezultă a fi mai dăunătoare pentru copii decât sărăcia.

Concluziile sale sunt extrase din datele publicate în ediţia din toamna trecută a revistei Future of Children, care se refereau la un studiu desfăşurat pe 5.000 de copii născuţi din părinţi rezidenţi în oraşe şi aparţinând unor minorităţi etnice.

Studiul, având titlul Fragile Families and Child Wellbeing, a monitorizat aceşti copii încă din momentul naşterii lor, la sfârşitul anilor nouăzeci.

În momentul naşterii, jumătate dintre cupluri trăiau împreună şi au declarat cercetătorilor că existau probabilităţi ridicate de a se căsători. Totuşi, după doar cinci ani, numai 15% dintre aceste cupluri se căsătoriseră, în schimb ce 60% dintre ele se separaseră.

Multe dintre familiile separate prezintă probleme economice şi copiii au slabe contacte cu propriul tată biologic.

Potrivit studiului, copiii care trăiesc numai cu mama prezintă probleme comportamentale mai mari faţă de cei care trăiesc cu doi părinţi, iar aceste probleme se agravează cu fiecare ruptură a unui raport şi instaurarea unuia nou.

Vor răspunde oare guvernele apelului OSCE de a mări ajutoarele acordate familiilor? Costurile neefectuării unei acţiuni în acest sens sunt prea mari.

(După Zenit, 22 mai 20011)

Traducere de Eugenia Dămătăr

lecturi: 10.