Reflecţie: Vulturul alb al Poloniei

Moartea şi soarele nu pot fi privite drept în faţă.

Şi totuşi cineva poate.

Vulturul.

"El priveşte fără teamă şi fără să clipească soarele în faţă" - scrie Angelus Silesius¹ - "iar tu poţi fixa la rândul tău strălucirea veşnică dacă sufletu-ţi este neprihănit". Cu suflet neprihănit, contemplând realitatea cea mai presus de fire, sfântul Ioan Evanghelistul are atribuit ca simbol vulturul. El exprimă stările spirituale superioare, fiinţele de lumină din realitatea divină, care îmbrăţişează totul, cuprinde totul şi căreia nimic nu-i scapă (viziunea lui Ezechiel, 1,10 - imagine care se repetă în Apocalips 4,7). În Psalmi, vulturul este considerat ca şi fenixul, simbolul regenerării spirituale, fiindcă atunci când îmbătrâneşte zboară până la soare şi apoi, arzând, se aruncă fulgerător în mare, renăscându-se din foc şi apă. Prin felul în care zboară, vulturul exprimă crucea - de aceea, în operele evului mediu, el îl simbolizează pe Isus.

De altfel, în orice civilizaţie, religie, credinţă sau practică spirituală, vulturul ocupă locul care i se cuvine: al împăratului invincibil, fiindcă soarele nu poate fi învins niciodată, al celui care asemeni soarelui, se regenerează prin el însuşi, al păsării care zboară înspre cea mai înaltă lumină ducând cu el sufletele celor căzuţi, stăpân clarvăzător al cerului şi pământului, al fertilităţii şi implicit al victoriei dintotdeauna a vieţii.

Şi al dârzeniei, curajului, eroismului iubirii care izvorăsc din tronul lui Dumnezeu.

Iar vulturul alb este cel mai vechi simbol naţional al Poloniei. Originea sa este deopotrivă legendară şi istorică. Se spune că în urmă cu peste 1000 de ani, trăiau trei fraţi: Lech, Czech şi Rus, comandanţi ai triburilor slavice. Czech a întemeiat naţiunea şi statul ceh, Rus a mers spre est şi a devenit fondatorul naţiunii şi statului rutenilor, iar Lech şi tribul său au mers mai departe, spre nord. Într-o zi, s-au oprit să se odihnească la poalele unei păduri imense. Când şi-a ridicat ochii spre cer, Lech a văzut rotindu-se deasupra lor, tot mai aproape şi mai aproape, în cercuri maiestuoase, o minunată pasăre albă. Aceasta a coborât lin în cuibul aflat într-un stejar bătrân. Lech a înţeles că vulturul fusese trimis de Dumnezeu şi le-a spus însoţitorilor săi: "Aici vom sta pentru totdeauna şi vom numi locul acesta Gniezno (cuvânt care în limba polonă veche înseamnă "cuib"), iar vulturul alb va fi de-a pururi simbolul nostru". Oraşul, care poartă şi astăzi acelaşi nume, are în prezent peste 70.000 de locuitori, este situat la aprox. 30 km est de Poznań şi a fost prima capitală a Poloniei.

Cea dintâi efigie a vulturului alb, emblema dinastiei Piast, datează din anul 1025 şi se află pe un dinar de argint emis de Bolesław Chrobry, primul rege încoronat al Poloniei. Bolesław Chrobry era fiul lui Mieszko I, care îmbrăţişase creştinismul în 966 împreună cu supuşii săi. În următorii 200 de ani, Polonia a fost împărţită în numeroase provincii sub conducerea individuală a membrilor dinastiei Piast, care nu au renunţat însă niciodată la emblema vulturului alb. Iar la 26 iunie 1295, Przemysł II, duce de Wielkopolska, s-a încoronat la Gniezno, reunificând Polonia. Pe sigiliul său era gravată imaginea regelui stând pe tron, iar pe verso, un scut purtând vulturul alb, cu inscripţia: "Reddidit ipse Deus victricia signa Polonis"² - şi aşa avea să fie de-a lungul întregului şi neostoitului zbucium al istoriei.

Cotropitorii aveau să interzică simbolul permanenţei naţionale a Poloniei în sec. al XVIII-lea. Când Polonia şi-a recâştigat independenţa, după Primul Război Mondial, vulturul alb încoronat a fost reinstaurat ca simbol naţional. A fost din nou interzis în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, aşa cum se dorise şi de Germania nazistă, şi de Rusia comunistă, odată cu ştergerea de pe harta lumii a Poloniei, iar în timpul regimului comunist, Vulturul Alb a fost acceptat ca simbol naţional, dar lipsit de coroană. Înverşunarea împotriva simbolului naţional e înverşunarea împotriva naţiunii înseşi.

Când, în 1989, Solidaritatea a determinat căderea regimului comunist, una din primele decizii ale Sejmului (camera inferioară a parlamentului) semi-democratic a fost reinstaurarea vulturului alb purtând coroana.

Şi aşa a rămas.

În castelul regal de pe colina Wawel din Cracovia se poate vedea şi astăzi sabia de încoronare a regilor Poloniei, numita Szczerbiec, folosită pentru prima dată de Władysław Łokietek în 1320. La capătul lamei, chiar mai jos de mâner, se află blazonul cu vultur alb pe câmp roşu, identic cu al regelui Przemysł II, care a unificat Polonia în 1295.

Semn al puterii, al maiestăţii şi regalităţii, al curajului fără limite şi al transcendenţei, vulturul alb este cel care duce inima celor jertfiţi pentru libertate în tăriile cerului, hrănind soarele.

Fiindcă cei care sunt jertfiţi pentru libertate devin ei înşişi libertatea, cei care se jertfesc pentru dreptate devin Dreptatea iar amintirea lor durează cât cerul.

De aceea, "Jeszcze Polska nie zginęła/Kiedy my żyjemy"³.

Iar vulturul alb priveşte şi soarele, şi istoria, şi moartea, şi viaţa în faţă.

Fără să clipească.

Dr. Ecaterina Hanganu

Note
¹ Angelus Silesius (25 decembrie 1624 - 9 iulie 1677), poet şi mistic născut la Breslau (Wrocław), Silezia, fiul unui nobil polonez (mama - de origine germană). Iniţial luteran, s-a convertit la credinţa catolică şi a fost hirotonit preot, devenind vicar general al episcopului de Wroc?aw. A fost medic al împăratului Ferdinand III şi a folosit întreaga sa avere pentru susţinerea orfanilor. Este cunoscut pentru imnurile sale religioase.
² "Dumnezeu însuşi a redat Poloniei însemnele victoriei".
³ "Polonia nu este pierdută / Cât timp noi încă trăim" (primele versuri ale imnului naţional al Poloniei).

lecturi: 63.