Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Reflecție de Ziua Mondială a Misiunilor

Papuceii de casă

Frumoasă mai era duminica aceea. Țin minte ca acum. Ajunge să închid ochii și soarele să se strecoare prin pleoape, ca să văd lumina strălucitoare și dulce prin fereastra înaltă, cu boltă, uite și masa, la care se așază tata și scrie, sticla mare cu cerneală neagră-verzuie, știți voi, cu un pelican negru desenat pe etichetă și altul, în relief, pe capac... uite cărțile, hainele așezate alături, și... liniștea. Totul părea încremenit - ca și cum, venind de la biserică, am fi intrat deodată în alt tărâm - acela fermecat, de care ne povestea preotul atunci când părinții plecau acasă iar noi mai rămâneam puțin și preotul citea numai și numai pentru noi din cartea aceea nemaipomenită, cu coperți de argint și oameni frumoși pictați pe ea... El spunea că sunt sfinți, dar uite, dacă e sfânt, de ce seamănă ăsta de aici cu tata, celălalt - uite, cu unchiul meu... ne dădea voie chiar să punem mâna pe ea... Și ce frumos mirosea... a trandafiri. Mama spunea că așa miroase mirul... și că Sfânta Evanghelie întotdeauna miroase a mir... dar pe vremea aceea nu știam ce-i asta. Ne bucuram cu toții și atât.

Dar în duminica aceea era cumva altfel. Venea unchiul meu! Unchiul meu era mare. Era frumos și bun. Doar orice preot e mare, frumos și bun, nu-i așa?! Tare ne mai bucuram toți când știam că vine. Dar uite, astăzi plutea nu-știu-cum în lumină, un soi de mâhnire, ca atunci când razele soarelui prind să se stingă una câte una - mama zice că așa știi când vine toamna, fiindcă soarele lunecă ușor în partea cealaltă a pământului... Dar afară era primăvară - cum să vină așa, deodată, toamna?! Și chiar așa, vine unchiul meu, ce-mi mai pasă?! Numai că nu știu ce caută valiza noastră așezată acolo, la îndemână. Poate că vecinii vor s-o împrumute și o fi scos-o mama la iveală. Da' o să vină unchiu-meu și găsește dezordine în casă. Acu' și-au găsit! Ori o iau, ori o pun la loc! Ia s-o bag eu sub masă, măcar să nu se vadă. Ce-o să zică unchiu'?! Vine așa de rar și atunci găsește dezordine!

- Lasă valiza acolo!- se auzi glasul necăjit al mamei. O să aibă nevoie ...

- Ba deloc! -răspunse râzând... și nu mi-a venit să cred! Apăruse unchiul meu! Chiar el! Nici nu știu când am sărit la ușă! Chiar el era! M-am strecurat pe lângă mama, l-am îmbrâncit pe frate-meu, m-am împiedicat în picioarele tatei, dar tot am reușit să ajung prima la el! Doar eu îl iubeam mai mult decât toată lumea asta din jurul lui! Era unchiul meu și numai al meu (ei bine... și al lui frate-meu, dar el e mic, nu contează!)

- Nu, nu-mi trebuie valiza...

- Bine, dar pleci la drum, drumu-i lung și... continuă mama.

- Și am tot ce-mi trebuie, aici - răspunse el, arătând geanta de pe umăr: cartea de rugăciuni, actele și...

Și scoase ... o pereche de papuci de casă. I-am luat repede din mână, să mă uit la ei. Or fi fost tare prețioși, dacă la un drum așa de lung avea nevoie numai de ei. Dar ce să vezi: erau cenușii, pufoși și... cam atât. I-am pus în picioare, să văd dacă zboară sau dacă te fac nevăzut. Nici una, nici alta. I-am dat înapoi, mormăind ca pentru mine:

- Dacă tot nu-s fermecați, măcar să fi fost altă culoare. Uite-așa, ca ai mei. Portocalii! Sau roșii - ca ai lui frate-meu! Da' cenușii... ei... E om mare, unchiu', nu se mai îmbracă așa ca noi, ce să-i faci!

- Cum ai sa pleci, așa?! fără nimic la tine?! Cum... - și mama tăcu - poate ca să nu se vadă că plânge. Fiindcă așa plângea mama, fără s-o vadă nimeni, numai eu știam - după cum tăcea, uitându-se în jos...

- Măi surioară, dar pentru un misionar, întreg pământul e casa lui. Iar în casă, de ce altceva ai nevoie, decât de papucei de casă?!...

*

Și acum țin minte papuceii lui de casă. Mergea la capătul celălalt al pământului, cu o carte de rugăciuni și cu papuceii lui de casă.

Un timp, am primit scrisori de la el. De fiecare dată,tot mai de departe. Ultima dată ne spunea că nu știe dacă și cum vor mai ajunge veștile la noi. Dar să nu ne temem pentru el. Fiindcă oriunde ar fi, e pretutindeni acasă, cu noi toți, în casa Lui Dumnezeu.

*

Azi e ziua lui de naștere. Ar împlini 98 de ani. Îl aștept pe frate-meu - în fiecare an ne întâlnim la ziua lui și depănăm amintiri. Și citim din scrisorile lui. Tot acelea de demult. Fiindcă de ani buni n-am mai primit nici un rând de la el. Doar el singur ne-a spus că e departe și n-au cum să ajungă veștile la noi.

Și la sfârșit, ne uităm la semnătura lui și râdem ca atunci când eram mici. Cu lacrimi. Fiindcă pentru noi desena întotdeauna, la sfârșitul scrisorii, papuceii lui de casă. Care nu zburau, care nu te făceau nevăzut, care nici colorați nu erau - ci doar cenușii și pufoși. Dar erau papuceii lui de casă, cu care plecase la celălalt capăt al pământului, ducând o carte de rugăciuni.

Fiindcă pentru oameni "întreg pământul trebuie să devină casa lui Dumnezeu", așa cum spunea sfântul Ignațiu de Loyola, tocmai ca să fie casa lor. De adevărat casa lor.

Dr. Ecaterina Hanganu


 

lecturi: 14.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat