Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Fatima: Omilia Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea

Esplanada de la Sanctuarul din Fatima

Joi, 13 mai 2010

Dragi pelerini,

"Seminția voastră se va bucura de renume printre neamuri, [...] și vor recunoaște în ei o seminție binecuvântată de Domnul" (Is 61,9). Așa începea prima lectură de la această Euharistie, ale cărei cuvinte au o împlinire minunată în această adunare reunită cu evlavie la picioarele sfintei Fecioare Maria de la Fatima. Surori și frați atât de iubiți, și eu am venit ca pelerin la Fatima, la această "casă" pe care Maria a ales-o pentru a ne vorbi nouă în timpurile moderne. Am venit la Fatima pentru a mă bucura de prezența Mariei și a ocrotirii sale materne. Am venit la Fatima, pentru că spre acest loc converge astăzi Biserica peregrină, voită de Fiul său ca instrument de evanghelizare și sacrament de mântuire. Am venit la Fatima pentru a mă ruga, cu Maria și cu atâția pelerini, pentru umanitatea noastră încercată de lipsuri și suferințe. În sfârșit, am venit la Fatima, cu aceleași sentimente ale fericiților Francisc și Iacinta și ale slujitoarei lui Dumnezeu Lucia, pentru a încredința Sfintei Fecioare mărturisirea intimă că-l "iubesc", că Biserica, preoții "îl iubesc" pe Isus și doresc să țină ochii ațintiți spre el, în timp ce se încheie acest An al Sfintei Preoții, și pentru a încredința ocrotirii materne a Mariei pe preoți, pe consacrați și pe consacrate, pe misionari și pe toți făcătorii de bine care fac primitoare și binefăcătoare Casa lui Dumnezeu.

Ei sunt seminția pe care Domnul a binecuvântat-o... Seminție pe care Domnul a binecuvântat-o ești tu, iubită Dieceză de Leiria-Fatima, împreună cu păstorul tău Mons. Antonio Marto, căruia îi mulțumesc pentru salutul pe care mi l-a adresat la început și pentru toată grija cu care m-a umplut, și prin intermediul colaboratorilor săi, în acest sanctuar. Îl salut pe domnul președinte al republicii și celelalte autorități care sunt în slujba acestei națiuni glorioase. În mod ideal îmbrățișez toate diecezele din Portugalia, reprezentate aici de episcopii lor, și încredințez cerului toate popoarele și națiunile de pe pământ. În Dumnezeu, îi strâng la inimă pe toții fiii și fiicele lor, îndeosebi pe aceia dintre ei care trăiesc în suferință sau abandonați, dorind să le transmit lor acea mare speranță care arde în inima mea și care aici, la Fatima, poate fi găsită în manieră mai palpabilă. Marea noastră speranță să-și înfigă rădăcini în viața fiecăruia dintre voi, dragi pelerini prezenți aici, și a celor care sunt uniți cu noi prin intermediul mijloacelor de comunicare socială.

Da! Domnul, marea noastră speranță, este cu noi; în iubirea sa milostivă, oferă un viitor poporului său: un viitor de comuniune cu el. Experimentând milostivirea și consolarea lui Dumnezeu care nu l-a abandonat de-a lungul obositorului drum de întoarcere din exilul din Babilon, poporul lui Dumnezeu exclamă: "Mă voi bucura din toată inima în Domnul și va tresălta de veselie sufletul meu în Dumnezeul meu" (Is 61,10). Fiică sublimă a acestui popor este Fecioara Mamă din Nazaret, care, îmbrăcată în har și surprinsă în mod delicat datorită gestației lui Dumnezeu care se împlinea în sânul ei, își însușește la fel această bucurie și această speranță în cântarea Magnificat: "Duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu". Între timp ea nu se vede ca o privilegiată în mijlocul unui popor steril, ba chiar profețește pentru ei bucuriile dulci ale unei maternități minunate a lui Dumnezeu, pentru că "milostivirea lui rămâne din neam în neam peste cei ce se tem de el" (Lc 1,47.50).

Dovadă este acest loc binecuvântat. Peste șapte ani vă veți întoarce aici pentru a celebra centenarul primei vizite făcută de Doamna "venită din cer", ca Învățătoare care-i introduce pe micii vizionari în cunoașterea intimă a iubirii trinitare și-i face să-l guste pe Dumnezeu însuși ca lucrul cel mai frumos din existența umană. O experiență de har care i-a făcut să devină îndrăgostiți de Dumnezeu în Isus, până acolo încât Iacinta exclama: "Îmi place așa de mult să-i spun lui Isus că-l iubesc! Atunci când îi spun asta de multe ori, mi se pare că am un foc în piept, dar nu mă ard". Și Francisc spunea: "Ceea ce mi-a plăcut mai mult decât orice a fost să-l văd pe Domnul nostru în acea lumină pe care Mama noastră ne-a pus-o în piept. Îl iubesc așa de mult pe Dumnezeu!" (Memoriile sorei Lucia, I, 42 și 126).

Fraților, ascultând aceste nevinovate și profunde destăinuiri mistice ale păstorașilor, cineva ar putea să privească la ei cu un pic de invidie pentru că ei au văzut, sau cu resemnarea dezamăgită a celui care nu a avut același noroc, dar insistă în voința de a vedea. Acestor persoane papa le spune asemenea lui Isus: "Oare nu vă înșelați voi tocmai pentru că nu cunoașteți Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu?" (Mc 12,24). Scripturile ne invită să credem: "Fericiți cei care nu au văzut și au crezut" (In 20,29), însă Dumnezeu - mai intim mie decât sunt eu însumi (cf. Sfântul Augustin, Confesiuni, III, 6, 11) - are puterea de a ajunge la noi, îndeosebi prin simțurile interioare, așa încât sufletul primește atingerea suavă a unei realități care se află dincolo de sensibil și care-l face capabil să ajungă la ceea ce nu este sensibil, ceea ce nu este vizibil pentru simțuri. Pentru acest scop se cere o vigilență interioară a inimii pe care, în cea mai mare parte a timpului, n-o avem din cauza presiunii puternice a realităților externe și a imaginilor și preocupărilor care umplu sufletul (cf. Comentariu teologic al Mesajului de la Fatima, anul 2000). Da! Dumnezeu poate ajunge la noi, oferindu-se viziunii noastre interioare.

Mai mult, acea Lumină în interiorul Păstorașilor, care provine din viitorul lui Dumnezeu, este aceeași care s-a manifestat la împlinirea timpurilor și a venit pentru toți: Fiul lui Dumnezeu făcut om. Faptul că el are puterea de a înflăcăra inimile mai reci și triste îl vedem în discipolii de la Emaus (cf. Lc 24,32). De aceea speranța noastră are fundament real, se sprijină pe un eveniment care se situează în istorie și în același timp o depășește: este Isus din Nazaret. Și entuziasmul provocat de înțelepciunea sa și de puterea sa mântuitoare în oamenii de odinioară era așa de mare încât o femeie în mijlocul mulțimii - așa cum am ascultat în Evanghelie - exclamă: "Fericit sânul care te-a purtat și pieptul la care ai supt". Totuși Isus răspunde: "Mai degrabă, fericiți sunt aceia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păstrează" (Lc 11,27.28). Dar cine are timp să asculte cuvântul său și să se lase fascinat de iubirea sa? Cine veghează, în noaptea îndoielii și a incertitudinii, cu inima trează în rugăciune? Cine așteaptă zorile zilei noi, ținând aprinsă flacăra credinței? Credința în Dumnezeu îi deschide omului orizontul unei speranțe sigure care nu dezamăgește; indică un fundament solid pe care să ne sprijinim, fără frică, propria viață; cere abandonarea, plină de încredere, în mâinile Iubirii care susține lumea.

"Seminția voastră se va bucura de renume printre neamuri, [...] și vor recunoaște în ei o seminție binecuvântată de Domnul" (Is 61,9) cu o speranță de neclintit și care rodește într-o iubire care se sacrifică pentru alții dar nu-i sacrifică pe alții; ba chiar - așa cum am ascultat în lectura a doua - "toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură" (1Cor 13,7). Pentru acestea ne sunt exemplu și stimulent Păstorașii, care au făcut din viața lor o ofrandă lui Dumnezeu și o împărtășire cu alții din iubire față de Dumnezeu. Sfânta Fecioară i-a ajutat să deschidă inima la universalitatea iubirii. Îndeosebi, fericita Iacinta se arăta neobosită în împărtășirea cu cei săraci și în sacrificiul pentru convertirea păcătoșilor. Numai cu această iubire de fraternitate și de împărtășire vom reuși să edificăm civilizația iubirii și a păcii.

S-ar înșela cel care ar crede că misiunea profetică de la Fatima este încheiată. Aici retrăiește acel plan al lui Dumnezeu care interpelează omenirea încă de la începuturile sale: "Unde este Abel, fratele tău? [...] Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ!" (Gen 4,9). Omul a putut să dezlănțuie un ciclu de moarte și de teroare, dar nu reușește să-l întrerupă... În Sfânta Scriptură apare frecvent că Dumnezeu este în căutarea celor drepți pentru a salva cetatea oamenilor și același lucru îl face aici, la Fatima, când sfânta Fecioară întreabă: "Vreți să vă oferiți lui Dumnezeu pentru a suporta toate suferințele pe care El va voi să vi le trimită, ca act de reparare pentru păcatele cu care el este ofensat și de implorare pentru convertirea păcătoșilor?" (Memoriile Sorei Lucia, I, 162).

Cu familia umană gata să sacrifice legăturile sale cele mai sfinte pe altarul egoismelor meschine de națiune, rasă, ideologie, grup, individ, a venit din cer Mama noastră binecuvântată oferindu-se pentru a transplanta în inima celor care se încredințează ei Iubirea lui Dumnezeu care arde în inima ei. În acel timp erau numai trei, al căror exemplu de viață s-a răspândit și înmulțit în grupuri nenumărate pe întreaga suprafață a pământului, îndeosebi când trece Fecioara Peregrină, care s-au dedicat cauzei solidarității fraterne. Fie ca acești șapte ani care ne despart de centenarul Aparițiilor să grăbească prevestitul triumf al inimii neprihănite a Mariei spre gloria Preasfintei Treimi.

Benedict al XVI-lea

*

După sfânta Liturghie, Sfântul Părinte a adresat bolnavilor următorul salut:

Iubiți frați și surori bolnavi,

Înainte de a mă apropia de voi prezenți aici, purtând în mâini ostensorul cu Isus Euharistie, aș vrea să vă adresez un cuvânt de încurajare și de speranță, pe care-l extind la toți bolnavii care ne însoțesc prin radio și televiziune și la cei care nu au nici măcar această posibilitate, dar sunt uniți cu noi prin legăturile mai profunde ale spiritului, adică, în credință și în rugăciune:

Fratele meu și sora mea, în ochii lui Dumnezeu ai "o valoare așa de mare încât el însuși s-a făcut om pentru a putea com-pătimi împreună cu omul, în mod foarte real, în carne și sânge, așa cum ne este demonstrat în relatarea Pătimirii lui Isus. De aici în orice suferință umană a intrat unul care împărtășește suferința și suportarea, de aici se răspândește în orice suferință con-solatio, consolarea iubirii părtașe a lui Dumnezeu și astfel apare steaua speranței" (Benedict al XVI-lea, Enciclica Spe salvi, 39). Cu această speranță în inimă, vei putea să ieși din nisipurile mișcătoare ale bolii și ale morții și să rămâi în picioare pe stânca tare a iubirii divine. Cu alte cuvinte: vei putea depăși senzația de inutilitate a suferinței care consumă persoana în interiorul ei și-o face să se simtă o povară pentru alții, când, într-adevăr, suferința, trăită cu Isus, folosește pentru mântuirea fraților.

Cum este posibil? Izvoarele puterii divine țâșnesc chiar în mijlocul slăbiciunii umane. Este paradoxul Evangheliei. De aceea Învățătorul divin, decât să se lungească pentru a explica motivele suferinței, a preferat mai mult să cheme pe fiecare ca să-l urmeze, spunând: "Ia-ți crucea și urmează-mă" (cf. Mc 8,34). Vino cu mine. Ia parte, cu suferința ta, la această operă de mântuire a lumii, care se realizează prin suferința mea, prin intermediul crucii mele. Treptat ce îmbrățișezi crucea ta, unindu-te în mod spiritual cu crucea mea, se va dezvălui ochilor tăi semnificația mântuitoare a suferinței. Vei găsi în suferință pacea interioară și chiar bucuria spirituală.

Iubiți bolnavi, primiți această chemare a lui Isus care trece pe lângă voi în preasfântul sacrament și încredințați-i orice contrarietate și necaz pe care le înfruntați, pentru ca să devină - conform planurilor sale - mijloc de răscumpărare pentru lumea întreagă. Voi veți fi răscumpărători în Răscumpărătorul, așa cum sunteți fii în Fiul. Lângă cruce... este Mama lui Isus, Mama noastră.

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 14.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat