Călătorie misionară în Coasta de Fildeş

În perioada 9-22 aprilie 2010 am efectuat o nouă vizită la preoţii "fidei donum" ai Diecezei de Iaşi care îşi oferă slujirea pastorală în Coasta de Fildeş. În această vizită "misionară" am fost însoţit de pr. Claudiu Iştoc, directorul Centrului Misionar Diecezan, pr. Isidor Dâscă, paroh la Bacău "Sfântul Nicolae" şi pr. Anton Dancă, preot pensionar, cu activitate pastorală la Parohia Iugani.

După o călătorie de aproximativ zece ore cu avionul, în trei etape (Iaşi-Bucureşti-Paris-Abidjan), parcurgând aproape 7.000 km, am ajuns în seara zilei de 9 aprilie la aeroportul Abidjan, capitala ţării. Căldura care ne-a întâmpinat la ieşirea din aeroport nu a lăsat loc la nici o îndoială: suntem în Africa!

La aeroport am fost întâmpinaţi de pr. Claudiu Carteş, preot al Diecezei de Iaşi, secretar la Nunţiatura Apostolică din Coasta de Fildeş, şi de cei doi preoţi "fidei donum" ai diecezei, misionari în Parohia Djébonoua: pr. Gabriel Cimpoieşu, deja de şase ani prezent în această parohie, şi pr. Marius Catrinţaşu, prezent în misiune din anul 2009.

A doua zi am pornit spre locul de activitate misionară a preoţilor noştri, la Djébonoua, un sat aflat la circa 350 km nord de Abidjan, în Arhidieceza de Bouaké, de care aparţin 53 de localităţi. Localitatea marchează hotarul dintre teritoriile controlate de guvern şi teritoriile aflate sub controlul "rebelilor", situaţie care datează în urma conflictului civil, început în anul 2002. Pentru a intra în localitatea Djébonoua, se trece o "graniţă" improvizată, unde câţiva soldaţii verifică în permanenţă autovehiculele care intră sau ies din teritoriile controlate de ei.

Am ajuns sâmbăta seara la locul destinaţiei şi abia am coborât din maşină, când un grup de copii ne-a şi întâmpinat cu un mic program "artistic" românesc-ivorian, pregătit de cele două laice voluntare din Dieceza de Iaşi, Cristina Gheţ şi Teodora Lenuţa Lungu, care din decembrie 2009 se află în această parohie pentru a oferi ajutor în opera de evanghelizare.

Duminică, 11 aprilie, am avut primul contact cu comunitatea, celebrând Liturghia în frumoasa biserică a satului, construită recent, foarte încăpătoare, o Liturghie animată de corurile parohiei şi cu manifestările de bucurie ale credincioşilor locali pentru prezenţa noastră. După-amiază am participat la o întâlnire a Consiliului Pastoral, ocazie în care am aflat cum se desfăşoară activitatea pastorală a parohiei şi care sunt problemele cu care se confruntă localnicii. A urmat ora de adoraţie în bisericuţă care, pentru mult timp, a fost singurul loc destinat celebrărilor.

Luni, 12 aprilie, am efectuat o vizită în localitatea Gbadaou, un loc pitoresc, aflat într-o pădure tipic tropicală, unde am celebrat sfânta Liturghie în aer liber, neexistând încă nici o capelă, şi unde, alături de creştinii localnici, au asistat şi mulţi "curioşi" (mai ales copii, femei) care profesează religia naturală. A fost prezent şi "şeful" satului care a fost încântat de prezenţa noastră şi ne-a mărturisit că doreşte construirea unei bisericuţe, pentru că, acolo unde ajung creştinii, locul este binecuvântat. După Liturghie, ne-am deplasat la Adjouassou pentru o manifestare folclorică tipic africană, constând dintr-o suită de dansuri specifice locului.

În ziua următoare, 13 aprilie, am fost primiţi de arhiepiscopului locului, Mons. Paul-Siméon Ahouanan, la reşedinţa din Bouaké, oraş aflat sub controlul rebelilor, şi în această ocazie s-a semnat convenţia de colaborare dintre diecezele noastre.

În ziua de 14 aprilie am luat parte la o "zi de evanghelizare" în localitatea Logbakro: un loc unde creştinii sunt puţini la număr şi unde prezenţa unui nucleu activ din Parohia Djébonoua a voit să fie o mărturie de credinţă prin rugăciuni, cântare, Liturghie, precum şi o manifestare folclorică. Asemenea "zile de evanghelizare" sunt frecvente pentru această zonă şi reprezintă momente de trezire a "curiozităţii" faţă de creştini din partea celor care încă nu au primit Botezul.

Ziua de 15 aprilie a fost rezervată vizitării satului: vizita la "şeful" satului (este diferit de primarul localităţii), vizitarea unor ateliere care sunt iniţiativa unei creştine din localitate pentru a oferi de muncă, în special tinerilor: atelierul de tâmplărie, de croitorie, de ţesătorie; am vizitat, de asemenea, şi dispensarul şi, bineînţeles, şcoala, care este patronată de parohie şi unde peste 170 de copii, de la cei mai mici până la clasele gimnaziale, primesc instruirea necesară, rămânând practic toată ziua la şcoală.

În ziua următoare, 16 aprilie, am luat parte la o manifestare de credinţă a unor creştini din localitatea Katienou, într-o capelă acoperă cu stuf, în totalitate înconjurată de localnici, care de la mic şi mare, alături de şeful de trib şi de şeful satului, au asistat la celebrarea Liturghiei. Am fost apoi invitaţi la casa şefului de trib, care a oferit un prânz sărbătoresc, acţiune în care au fost implicaţi toţi localnicii. În timp ce eram la prânz, corul copiilor şi tinerilor ne-a delectat cu cântări locale în limba baoulé.

În ziua de 17 aprilie a fost dorinţa unui "şef" de sat, creştin, de a celebra o Liturghie în aer liber, pentru că de fapt nici nu există aici o capelă, în localitatea Mebo; au participat "oficialităţile" din zonă: doamna primar a satului Djébonoua, şeful de trib şi subprefectul de zonă. A fost o adevărată sărbătoare cu o puternică mărturie de credinţă a localnicilor, cu oferirea unor semne tradiţionale pentru noi, urmată de o manifestare folclorică tradiţională.

Punctul culminat al vizitei a fost celebrarea Liturghiei din ziua de 18 aprilie, în biserica parohială a misiunii, cu care ocazie am botezat 24 de adulţi şi un copil. A fost celebrarea cea mai înălţătoare din punct de vedere spiritual, cu o participare numeroasă de creştini şi de necreştini, în care bucuria celor care au primit Botezul s-a manifestat prin cântări şi dansuri liturgice tradiţionale. După Botezul primit, adulţii au lăsat de-o parte haina cu care erau acoperiţi iniţial şi au rămas în frumoasele cămăşi şi rochii cu motive religioase; am putut să citesc pe feţele celor botezaţi bucuria şi entuziasmul şi bineînţeles că nu au lipsit momentele de fotografiere de la sfârşitul celebrării.

După-amiaza acestei zile a fost consacrată unei vizite la casa doamnei primar pentru un prânz sărbătoresc, la care a participat şi arhiepiscopul locului.

În următoarea zi urma să ne luăm rămas bun de la Parohia Djébonoua, pentru a ne îndrepta spre Yamousoukro, un oraş nou destinat să devină capitala ţarii şi unde fostul preşedinte al ţării (regretat de toţi), Felix Houphouet-Boigny, a construit o imensă bazilică dedicată Maicii Domnului, "Notre Dame de la Paix", care imită cupola bazilicii "Sfântul Petru" din Roma, întrecând-o cu 18 m la înălţime. Practic este cea mai înaltă bazilică din lume; a fost construită de un om de credinţă: credinţa profundă a preşedintelui se exprimă în această capodoperă, oferită lui Dumnezeu ca semn al recunoştinţei pentru un har special: pacea. Bazilica a fost dăruită Sfântului Scaun, cu ocazia consacrării ei din partea papei Ioan Paul al II-lea la 10 septembrie 1990.

Bazilica a reprezentat şi o provocare pentru acea vreme şi chiar şi pentru astăzi: în mijlocul sărăciei s-a ridicat o imensă bazilică, desigur, foarte costisitoare. De aceea Sfântul Părinte, cu ocazia consacrării bazilicii, a cerut să se construiască şi un spital în apropiere, destinat săracilor. Sunt multe de spus despre această "curiozitate" a Africii şi sperăm să revenim cu un articol special.

Tot în ultima zi, fiind în apropiere de acest oraş, am vizitat "misiunea" Diecezei de Gorizia din localitatea Morofè. Prin Dieceza de Gorizia, Dieceza de Iaşi a ajuns să primească spre păstorire localitatea Djébonuoua şi, de aceea, se menţin legături strânse cu preoţii care activează în acea parohie. Am putut vedea iniţiativele întreprinse de "misionarii" italieni: biserica provizorie (o mare hală doar acoperită) şi noua biserica în construcţie, care va putea primi peste 3.500 de credincioşi, sălile de cateheză şi librăria; apoi am vizitat atelierele unde sunt promovaţi localnicii pentru diferite activităţi şi meserii: tâmplărie, ateliere de confecţionat statui religioase, maşinile agricole puse la dispoziţia localnicilor pentru cultivarea pământului; clădirile care oferă găzduire diferitelor întâlniri de preoţi, cateheţi, diferite grupuri sau vizitatori. Am rămas cu impresia frumoasă că prezenţa unui misionar nu înseamnă numai activitate de evanghelizare, ci şi de promovare socială, lucru atât de aşteptat de localnici din partea Bisericii.

După două zile de şedere în capitala ţării şi în împrejurimi, pentru a cunoaşte şi alte realităţi ale Coastei de Fildeş, după ce am primit ceva din culoarea specifică pielii africanilor, din cauza soarelui puternic şi a temperaturilor înalte, ne-am luat rămas bun de la misionarii noştri şi de la secretarul Nunţiaturii, înarmându-ne cu răbdarea cuvenită, pentru a face cale întoarsă spre România, trecând prin Paris, şi revenind la "temperaturi mai normale".

Prezenţa grupului de preoţi la misiunea din Djébonoua a fost o vizită de cunoaştere a realităţilor în care trăiesc şi activează misionarii "fidei donum", de încurajare şi de susţinere a lor în diferitele iniţiative pe care trebuie să le promoveze şi pe plan bisericesc şi pe plan social.

Episcop auxiliar Aurel Percă

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 9-22 aprilie: Călătorie misionară în Coasta de Fildeş
 

lecturi: 30.