În următoarea enciclică, răspunsul papei la criza economică

Cu următoarea sa enciclică, Benedict al XVI-lea oferă răspunsul său la întrebările puse de criza financiară care a provocat actuala criză economică, afirmă Carlo Di Cicco, vice-director al ziarului "L'Osservatore Romano".

"Luminile crepusculare care s-au îndesat deasupra Occidentului sunt un context care favorizează o lectură senină, liberă de prejudecăţi ideologice, a acţiunii Pontifului care se desface tot mai bine făcând să apară grăbite, când nu sunt superficiale, lecturile schematice", afirmă ziaristul.

Vorbind parohilor din Roma, la 26 februarie, papa a spus: "De mult timp pregătim o enciclică despre aceste puncte. Şi în drumul lung văd cât de greu este a vorbi cu competenţă, pentru că dacă nu este tratată cu competenţă o anumită realitate economică nu poate să fie credibilă. Şi pe de altă parte, trebuie vorbit şi cu o mare conştiinţă etică, să spunem creată şi trezită de o conştiinţă formată de evanghelie".

"Deci trebuie denunţate aceste erori fundamentale care sunt arătate acum în prăbuşirea marilor bănci americane, erorile în adânc. Până la urmă, este avariţia umană ca păcat sau, cum spune Scrisoarea către Coloseni, avariţia ca idolatrie", a afirmat Pontiful.

"Noi trebuie să denunţăm această idolatrie care este împotriva adevăratului Dumnezeu şi falsificarea lui Dumnezeu cu un alt Dumnezeu, «mamona»".

"Trebuie să facem asta cu curaj dar şi în mod concret - adăuga el. Pentru că marile moralisme nu ajută dacă le este dată substanţă cu cunoştinţe ale realităţilor, care ajută şi să înţelegem ce anume se poate face în mod concret pentru a schimba treptat situaţia. Şi, desigur, pentru a putea face asta este necesară cunoaşterea acestui adevăr şi bunăvoinţa tuturor".

Conform editorialului lui Di Cicco, "papa are un gând pentru a ieşi din criză. Nu în sensul de reţete economice specifice capabile să reaşeze fluxul ordonat în raportul capital şi muncă, finanţe şi necesităţi ale familiilor şi firmelor. Dar în sensul că din această criză se iese fără o speranţă care să fie mai credibilă decât aceea care vine numai de la pieţe şi din teoriile economice".

"Pentru a reuşi trebuie recuperate motive pentru a trăi. Depresia economică se depăşeşte dacă se învinge depresia ideală şi ofilirea speranţei", constată el.

"La această intersecţie dintre inimă şi capacitatea programatică a resurselor se plasează cuvântul papei Ratzinger - afirmă el. Acolo unde este un bine pentru toţi să dialogheze cu solicitările sale intelectuale şi religioase şi acolo unde poate apare raţională şi plauzibilă înţelepciunea creştină pe care el cere să fie introdusă cu cetăţenie reînnoită în societatea oamenilor de astăzi".

"Există aşteptare pentru anunţata enciclică socială a lui Benedict al XVI-lea. Dar acelaşi papă nu vrea să fie luat ca un oracol. El preferă o întoarcere la raţiune pentru că fără această întoarcere devine dificilă şi evaluarea şi aprecierea seriozităţii propunerii creştine".

Conform vice-directorului, Mesajul pentru Ziua Mondială a Tineretului este un exemplu concret despre ce spirit ar putea să anime următoarea enciclică.

Pentru a-i percepe sensul în profunzime, Di Cicco propune recitirea enciclicei Spe salvi, care arată clar că modul de a raţiona al Pontifului duce mereu la ultimele consecinţe orice cercetare umană.

"Intenţia papei este aceea de a găsi un mod convingător pentru a încuraja actuala generaţie de a avea încredere în Dumnezeu. Şi de a-l ţine prezent în orice alegere de viaţă personală şi colectivă", declară el.

Papa nu neagă autonomia politicii, ştiinţei, tehnicii, economiei şi oricărei alte resurse materiale atunci când spune că singure "nu sunt suficiente pentru a oferi marea speranţă la care aspirăm cu toţii", adaugă editorialistul.

Benedict al XVI-lea "aminteşte pur şi simplu că acestea singure nu sunt suficiente să rezolve orice tip de problemă. De fapt, inima noastră vrea să ştie mai mult şi, dacă asta lipseşte, continuăm să trăim în nemulţumire chiar şi în mijlocul belşugului de bunăstare".

"Benedict al XVI-lea este un papă potrivit pentru un timp de criză deoarece ştie să întărească şi indică un parcurs raţional pentru a ieşi din ea împreună şi nu fiecare pentru sine".

"Chiar înainte de a se schiţa dezastrele bancare care au descoperit vârtejul economic riscant pentru toţi, papa a pus două mari probleme: cea a iubirii şi imediat după aceea cea a speranţei, «centrul vieţii noastre de fiinţe umane şi al misiunii noastre de creştini, mai ales în perioada contemporană»".

"A încredinţa unui mesaj destinat tinerilor reflecţia despre probleme aşa de mari de interes comun", conclude editorialul, "rămâne un semnal de metodă pentru cei care sunt implicaţi în misiunea de a educa".

(După Zenit, 4 martie 2009)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 18.