Oţeleni: Inaugurarea Mişcării Euharistice

Un grup de 21 de laici angajaţi într-o intensă rugăciune de laudă, cerere şi reparaţie au aderat, marţi, 11 noiembrie 2008, la Mişcarea Euharistică, în cadrul unei Liturghii solemne celebrate în capela casei "Maria Bertilla", aparţinând comunităţii Surorilor Maestre ale Sfintei Doroteea "Fiicele Sfintelor Inimi" din Oţeleni, iniţiatoarele acestei mişcări.

Acest moment a fost îndelung pregătit, de aproximativ doi ani. La început a fost grupul de surori "Fiicele Sfintelor Inimi" care, în mod treptat, dar sigur, a atras de-a lungul timpului simpatizanţi. Împreună au iniţiat şi animat diverse ore de adoraţie, rugăciuni în comun, dar şi diferite activităţi caritative: vizite la bolnavii şi bătrânii parohiei, recitarea sfântului rozariu împreună cu aceştia, îndeplinirea unor treburi gospodăreşti pentru cei ce nu au posibilitatea. Cu alte cuvinte au exercitat din plin iubirea faţă de aproapele.

Aceşti simpatizanţi se simţeau un grup, dar doreau din toată inima să inaugureze această Mişcare Euharistică într-un cadru oficial, fapt care s-a întâmplat de altfel marţi, 11 noiembrie 2008, la ora 15.00 în cadrul unei sfinte Liturghii.

S-a format o procesiune cu cei 21 de simpatizanţi care ţineau lumânări aprinse în mâini şi pe care le-au depus pe altar simbolizând oferirea propriului suflet curat pe locul unde Isus Cristos avea să se jertfească în mod nesângeros în scurt timp. A fost ţinut un scurt cuvânt introductiv din partea unei sore aparţinând "Fiicelor Inimilor Sacre", după care a început sfânta Liturghie celebrată de pr. Gabriel Trişcă, vicar parohial la Oţeleni.

La sfârşitul acestei sfinte Liturghii a avut loc binecuvântarea participanţilor cu preasfântul sacrament. A urmat apoi o scurtă agapă frăţească, timp potrivit pentru ca participanţii să facă schimb de impresii:

• "A fost un moment deosebit, plin de har. Sunt recunoscătoare bunului Dumnezeu că am reuşit să particip la un aşa eveniment şi mai ales să pot face parte şi eu din această Mişcare Euharistică".

• "Am simţit o bucurie mare. Aş vrea ca toată lumea să poată să simtă această bucurie. M-aş bucura şi mai mult ca împreună să reuşim să ne rugăm mai ales pentru îndreptarea sufletelor care se pierd pentru că au părăsit calea cea dreaptă".

• "Aş vrea ca sărbătoare de astăzi să fie o împrăştiere a luminii lui Isus Cristos, să fie un imbold de a merge în lume şi de a vesti vestea cea bună tuturor, mai ales celor bătrâni şi bolnavi care nu mai pot veni la biserică".

• "Am tânjit de când eram copil după o asemenea familie. Îi mulţumesc Domnului pentru că mi-a deschis calea aceasta. Mă voi ruga şi mai mult pentru toţi membrii comunităţii noastre".

• "Doamne Isuse Cristoase, om şi Dumnezeu ascuns în sfânta taină a altarului, ajută-ne ca, ori de câte ori ne împărtăşim sau participăm la rugăciunile liturgice ale Bisericii, să devenim noi înşine hrană: unora drept credinţă, altora drept speranţă, dar pentru toţi iubire care face sărbătoare; celor săraci să le fim ajutor, celor bolnavi să le fim medicament, celor bătrâni sprijin, celor ce mor viatic. Doamne Isuse, măreşte numărul ucenicilor tăi! Ajută-i pe toţi membrii acestui grup să te reprezinte doar pe tine în mijlocul semenilor lor. Ajută-i ca prin ei toţi să te cunoască şi să ţi se închine fără încetare, mulţumindu-ţi fără încetare în preasfântul şi dumnezeiescul sacrament. Amin".

Pr. Gabriel Trişcă

* * *

Mişcarea Euharistică

Origini şi dezvoltare

Mişcarea s-a născut din dorinţa Fiicelor Inimilor Sacre de a transpune în realitatea laică un aspect al propriei spiritualităţi care contemplă inima euharistică a lui Isus.

A găsit un răspuns neaşteptat în numeroşi laici doritori să descopere şi să trăiască bogăţia rugăciunii euharistice.

Din punct de vedere cronologic a început în anul 1990 cu adeziunea câtorva persoane doritoare să îl iubească pe Domnul, să îl adore, să îi mulţumească şi să îl laude şi pentru cei care sunt indiferenţi sau îndepărtaţi.

Rugăciunea s-a caracterizat, pentru aceşti aderenţi, în mod particular prin adoraţie şi reparare. S-a născut, aşadar, exigenţa unor întâlniri regulate care au căpătat o cadenţă săptămânală. Angajarea primelor puţine persoane a devenit mărturie, invitaţie, propunere şi mica celulă s-a transformat într-un grup numeros.

Dezvoltarea Mişcării Euharistice a fost semnată de două mari evenimente:

1. Celebrarea solemnă a aniversarului fondării adoraţiei publice, ce a avut loc pentru prima dată la 23 iulie 1991 şi continuată mai apoi în anii următori;

2. Oprirea în adoraţie a Sfântului Părinte în "Biserica Adoraţiei Perpetue" la 7 septembrie 1991.

E de dorit ca această creştere să meargă dincolo de graniţele originilor sale împărtăşind spiritualitatea Fiicelor Inimilor Sacre multor creştini angajaţi şi doritori să relanseze viaţa lor creştină.

Ce este?

1. Este o uniune spirituală a laicilor care se angajează într-o intensă rugăciune de laudă, cerere şi reparaţie.

2. Este o mişcare laicală care îşi găseşte locul în contextul realităţii bisericeşti şi la care pot adera toţi aceia care îi împărtăşesc finalitatea.

3. Este împărtăşirea unui aspect al spiritualităţii Surorilor Maestre a Sfintei Doroteea, Fiicele Inimilor Sacre.

4. Este un răspuns concret la "setea" inimii euharistice a lui Isus, care doreşte să aibă spaţiu în inimile oamenilor.

5. Este participare la opera mântuitoare a lui Isus care s-a oferit pe sine însuşi ca jertfă pentru Tatăl, pentru noi.

Obiectivul

Împărtăşirea spiritualităţii euharistice ale Fiicelor, care contemplă inima lui Cristos străpunsă pe cruce şi pe care îl adoră în Euharistie.

A adora - a iubi - a repara - a-i mulţumi lui Isus prezent în Euharistie, recomandând, în mod deosebit, inimii sale:

• pe Sfântul Părinte

• pe fraţii nevoiaşi ai milostivirii divine

• oboselile şi neliniştile lumii

• misiunea apostolică a congregaţiei

• pe toate persoanele consacrate

• pe toţi preoţii şi ministerul lor.

Angajări

Trăirea în Biserică a unei intense vieţi creştine, alimentată de:

• cuvântul lui Dumnezeu

• sacramente

• pietatea euharistică

• fidelitate faţă de propriile datorii.

Cultivarea propriei vieţi euharistice:

• printr-o oră de adoraţie săptămânală, comunitară sau personală

• prin practica primelor vineri din lună

• prin oferirea muncii, suferinţei şi a actelor de iubire pentru Isus din preasfântul sacrament, după intenţiile Bisericii şi ale congregaţiei

• prin mărturie şi zel, pentru a suscita persoane îndrăgostite de Euharistie şi de inima milostivă a lui Isus.

Stema, cu simplitate liniară şi claritate teologicii, sintetizează darul suprem al Mântuitorului consumat pe cruce şi continuat în sacrificiul euharistic.

Ostia: recheamă misterul pâinii frânte şi al sângelui vărsat.

Razele: pleacă de la ostie luând toate direcţiile spaţiului semnificând că Isus este pâinea vieţii pentru toţi.

Monograma: Jesus Hominum Salvator: Isus Mântuitorul oamenilor.

Crucea şi inima: din inima care urcă pe cruce izvorăsc sânge şi apă, semn al dăruirii totale a lui Cristos, şi se emană flacăra carităţii.

"Inima lui Isus şi Euharistia sunt tot una", spunea fericitul G.A. Farina.

Creştinul adoră, iubeşte şi repară.

lecturi: 11.