Reflecție: Am învins!
Încurcate sunt căile Domnului și mari sunt misiunile lui pentru noi! Uneori credem că putem face multe, alteori ne descurajăm la primul obstacol si spunem: "Nu sunt bun de nimic". Dumnezeu ne arată însă că nu există drum fără obstacole.
În această vară s-a administrat sacramentul sfântului Mir în parohia din care fac parte și știind că va fi nevoie de o persoană care să-i pregătească, din dorința de a face și această experiență, m-am oferit să ajut 14 copii să se pregătească pentru a-l primi într-un mod special pe Duhul Sfânt.
Mă gândeam că totul va fi simplu și ușor: le voi spune anumite lucruri, vor învăța, îi voi asculta și totul va fi bine.
Aveam să mă conving însă că, pe cât este de frumos să fii în fața unor persoane care au încredere în tine, pe atât este de greu. Ca orice copii, vorbeau mult: între ei sau neîntrebați; erau persoane care nu învățau invocând diferite motive, așa cum facem noi, elevii.
Știam că pe umerii mei apasă o responsabilitate destul de mare, știam că părinții au trimis copiii având încredere în mine, știam că parohul avea foarte mare încredere în mine, dar mai ales mi-am dat seama cât de importantă sunt pentru Dumnezeu, care m-a considerat atât de importantă încât mi-a dat o misiune atât de mare pentru un copil ca mine (nu aveam nici 18 ani).
În timp ce copiii făceau mofturi, eu învățam de la ei ce înseamnă ca cineva să-ți zică mereu că nu-i corect, de ce atât de mult, de ce așa de greu, puteam să zic : "Nu vă convine, puteți pleca; sau plec eu", dar inima nu mă lăsa, căci îmi păsa de ei și mi-am dat seama cum se simțea un profesor în momentul în care eu mă comportam ca un copil și mi-am zis: "Stop! Anul acesta mă voi comporta ca atare, profesorul nu e obligat să suporte toate nemulțumirile mele".
Pregătisem și copii pentru prima sfântă Împărtășanie și, pentru că unii nu știau, eu am fost scoasă vinovată de o persoană destul de importantă și mi-am zis : "Am făcut atâtea renunțări (mama a fost plecată și a trebuit să o înlocuiesc pentru trei copii) ca să pot merge patru zile din șase la Biserică; sunt tot eu sunt vinovata? Mai sunt două săptămâni până când se va celebra Mirul, dacă nu vor ști nici candidații pentru Mir? E o responsabilitate prea mare pentru mine; mai bine renunț, am gândit printre lacrimi". Dar Isus mi-a zis printr-un prieten : "Învingătorii nu renunță, iar cei care renunță nu înving" și mi-am dat seama că, într-adevăr, nu rezolv nimic dacă dau înapoi.
Am continuat și nu am regretat. Ziua de 30 august 2008 a sosit, emoțiile mele erau mai mari decât ale candidaților, totul trebuia să fie perfect și așa a și fost; 14 copii erau acum în fața altarului așteptându-l pe Duhul Sfânt. Tot efortul meu s-a meritat, eram împlinită căci am învins!
Ema
lecturi: 7.