Răspunsurile papei date ziariştilor în timpul zborului spre Sydney

La bordul avionului care zbura de la Roma la Sydney, sâmbătă 12 iulie dimineaţa, pentru a ajunge la Ziua Mondială a Tineretului 2008, papa i-a întâlnit pe ziarişti răspunzând la cinci întrebări, prezentate de pr. Federico Lombardi, purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun.

Publicăm în continuare transcrierea textului conferinţei de presă.

* * *

Pr. Federico Lombardi: Sanctitate, mii de mulţumiri că sunteţi aici cu noi la începutul acestei călătorii lungi. Vă adresăm cele mai bune urări ale noastre şi suntem într-adevăr onoraţi de această disponibilitate pe care o aveţi de a răspunde la întrebările noastre. Întrebările pe care vi le punem au fost exprimate de persoanele care sunt aici prezente. Eu le-am adunat pe cele care răspundeau un pic la un interes mai amplu. Suntem foarte internaţionali, ca în toate călătoriile. Dacă este posibil, vă cerem să răspundeţi în limba engleză la cele două întrebări care vor fi puse de colegii noştri australieni, în timp ce la celelalte întrebări aşteptăm să răspundeţi şi în limba italiană.

Prima întrebare pe care v-o punem este propusă de colegul Lucio Brunelli, de la RAI:

Sanctitate, aceasta este a doua ZMT a dumneavoastră, prima - să spunem aşa - în întregime a dumneavoastră. Cu ce sentimente vă pregătiţi să o trăiţi şi care este mesajul principal pe care doriţi să-l daţi tinerilor? Apoi: credeţi că ZMT influenţează profund asupra vieţii Bisericii care le găzduieşte? Şi în sfârşit: credeţi că formula acestor adunări tinereşti de masă mai este actuală?

Papa: Eu merg cu sentimente de mare bucurie în Australia. Am amintiri foarte frumoase de la ZMT din Köln: nu a fost doar un eveniment de masă, a fost mai ales o mare sărbătoare a credinţei, o întâlnire umană a comuniunii în Cristos. Am văzut cum credinţa deschide frontierele şi are realmente capacitatea de unire între diferitele culturi şi creează bucurie. Şi sper ca acelaşi lucru să se întâmple acum în Australia. De aceea sunt bucuros să văd mulţi tineri şi să-i văd uniţi în dorinţa de Dumnezeu şi în dorinţa unei lumi realmente umane. Mesajul esenţial este indicat de cuvintele care constituie sloganul acestei ZMT: vorbim despre Duhul Sfânt care ne face martori ai lui Cristos. Deci aş vrea să concentrez mesajul meu tocmai pe această realitatea a Duhului Sfânt, care apare în diferite dimensiuni: este Duhul care acţionează în Creaţie. Dimensiunea creaţiei este foarte prezentă, pentru că Duhul este creator. Mi se pare o temă foarte importantă în momentul nostru actual. Dar Duhul este şi inspiratorul Scripturii: în drumul nostru, la lumina Scripturii, putem să mergem împreună cu Duhul Sfânt; Duhul Sfânt este Duh al lui Cristos, deci ne conduce în comuniunea cu Cristos şi în sfârşit se arată conform sfântului Paul în carisme, adică într-un număr mare de daruri neaşteptate care schimbă diferitele timpuri şi dau Bisericii forţă nouă. Deci aceste dimensiuni ne invită să vedem urmele Duhului şi să-l facem vizibil pe Duhul şi altora. O ZMT nu este doar un eveniment din acest moment: este pregătit de un drum lung cu crucea şi cu icoana sfintei Fecioare Maria, care printre altele este pregătit din punct de vedere organizatoric, dar şi spiritual. Deci aceste zile sunt numai momentul culminant al unui lung drum precedent. Totul este rod al unui drum, al faptului de a fi împreună pe drum spre Cristos. Apoi ZMT creează o istorie, adică se creează prietenii, se creează noi inspiraţii: astfel ZMT continuă. Acest lucru mi se pare foarte important: a nu vedea numai aceste trei-patru zile, ci a vedea tot drumul care precede şi cel care urmează. În acest sens, mi se pare, ZMT - cel puţin pentru viitorul nostru apropiat - este o formulă valabilă care ne pregăteşte să înţelegem că din diferite puncte de vedere şi din diferite părţi ale pământului mergem înainte spre Cristos şi spre comuniune. Astfel învăţăm un nou drum împreună. În acest sens, sper să fie şi o formulă pentru viitor.

Pr. Lombardi: Mulţumim, Sanctitate. A doua întrebare este propusă de Paul John Kelly, jurnalist de la "The Australian", unul din marile cotidiene din Australia:

"The Australian Newspaper": Sanctitate, doresc să pun întrebarea mea în engleză: Australia este o ţară foarte laică, caracterizată de o practică religioasă slabă şi de indiferenţă faţă de religie. Dumneavoastră, Sanctitate, sunteţi optimist cu privire la viitorul Bisericii în Australia sau sunteţi îngrijorat şi vă temeţi că Biserica din Australia poate să urmeze declinul Bisericii din Europa? Ce mesaj oferiţi Australiei pentru a o faţă să depăşească indiferenţa sa faţă de religie?

Papa: Mă voi strădui să vorbesc în engleză şi-mi cer scuze pentru lacunele pe care le am în această limbă. Cred că Australia prin istoria ei este din punct de vedere economic şi politic parte a lumii occidentale, deci împărtăşeşte şi succesele şi falimentele ei. În ultimii 50 de ani, lumea occidentală a făcut mari progrese, economice şi tehnice. Religia şi credinţa creştină sunt în criză. Acest lucru este tipic: nu avem nevoie de Dumnezeu, putem face totul singuri; nu avem nevoie de Dumnezeu pentru a fi fericiţi, nu avem nevoie de Dumnezeu pentru a crea o lume mai bună; Dumnezeu nu este necesar, putem face totul singuri. Totuşi, observăm că religia este mereu prezentă în lume şi va fi mereu pentru că Cristos este prezent în inima fiinţei umane şi nu poate să dispară. Religia este într-adevăr o forţă în această lume şi în diferitele ţări. Nu aş vorbi într-adevăr de declin al religiei în Europa: desigur există o criză, nu atât în America, ci şi în America şi în Australia.

Totuşi credinţa este mereu prezentă sub forme noi, în moduri noi, poate în manieră minoritară, dar este mereu prezentă în toată societate. Şi acum, în acest moment istoric, începem să înţelegem că avem nevoie de Dumnezeu. Putem face multe lucruri, dar nu să creăm clima noastră. Credeam că putem face asta, dar nu putem. Avem nevoie de darul pământului, de darul apei, avem nevoie de Creator. Creatorul reapare în creaţia sa şi, în felul acesta, putem înţelege că nu putem să fim cu adevărat fericiţi, nu putem să căutăm cu adevărat dreptate pentru toată lumea, fără un criteriu în ideile noastre, fără un Dumnezeu care să fie drept şi să ne dăruiască lumina şi viaţa... astfel, cred că în această lume occidentală va fi într-adevăr o criză a credinţei noastre, dar apoi va fi mereu o întoarcere la credinţă, deoarece credinţa creştină este pur şi simplu adevărată şi adevărul va fi mereu prezent în lumea umană şi Dumnezeu va fi mereu adevărul. În acest sens, sunt în mod categoric optimist.

Pr. Lombardi: Mulţumim, Sfinte Părinte. Următoarea întrebare este pusă de Auskar Surbakti de la SBS, televiziunea australiană.

Sanctitate, îmi pare rău, dar nu vorbesc bine italiana, deci voi pune întrebarea mea în engleză. Victimele australiene ale abuzurilor din partea clerului v-au cerut să trataţi chestiunea şi chiar să le cereţi scuze în timpul vizitei dumneavoastră în Australia. Însuşi card. Pell a afirmat că ar fi oportun pentru dumneavoastră să trataţi chestiunea şi însuşi dumneavoastră aţi făcut un gest asemănător în recenta vizită în Statele Unite. Veţi vorbi despre problema abuzurilor sexuale şi veţi cere scuze?

Papa: Da, problema este aici în mod fundamental asemănătoare cu aceea din Statele Unite. Am simţit datoria să vorbesc despre ea acolo pentru că este de importanţă fundamentală pentru Biserică a reconcilia, a preveni, a ajuta şi chiar a recunoaşte greşelile în aceste probleme. Voi spune esenţialul, aceleaşi lucruri pe care le-am spus în America. Aşa cum am afirmat trebuie să clarificăm trei aspecte: primul este învăţătura noastră morală. Trebuie să fie clar şi mereu a fost clar încă din primele secole că preoţia, faptul de a fi un preot, este incompatibilă cu acest comportament, pentru că preotul este în slujba Domnului nostru şi Domnul nostru este sfinţenia în persoană care mereu ne învaţă... Trebuie să reflectăm asupra a ceea ce a lipsit în educaţia noastră, în învăţătura noastră în ultimele decenii: în anii '50, '60 şi '70 s-a afirmat proporţionalismul etic, conform căruia nu există un lucru rău în sine, ci mereu proporţional cu altele. Aşa se credea că unele lucruri, chiar pedofilia, ar putea într-o anumită proporţie să fie bune. Or, să clarificăm că învăţătura catolică nu şi-a însuşit niciodată această idee. Există lucruri care sunt mereu rele, iar pedofilia este mereu rea. În educaţia noastră, în seminarii, în formarea permanentă pe care o oferim preoţilor trebuie să-i ajutăm să fie într-adevăr aproape de Cristos, să înveţe de la el şi deci să-i ajute şi nu să lupte împotriva prietenilor noştri umani, creştinii. Deci, vom face tot posibilul ca să clarificăm care este învăţătura Bisericii şi pentru a ajuta în educaţia, în pregătirea la preoţie, în informare şi vom face tot posibilul pentru a vindeca şi a reconcilia victimele. Cred că acesta este sensul fundamental al faptului de "a cere scuze". Cred că e mai bine şi mai important conţinutul formulei şi cred că conţinutul trebuie să explice în ce anume a fost carent comportamentul nostru, ce anume trebuie să facem în acest moment, în ce mod să prevenim şi cum să vindecăm şi să reconciliem.

Pr. Lombardi: Mulţumim, Sfinte Părinte. Acum o altă întrebare pusă de Martine Nouaille, de la Agenţia France Presse:

Pun întrebarea în italiană: unul din argumentele ultimului G8 în Japonia a fost lupta împotriva schimbărilor climatice. Australia este o ţară foarte sensibilă la această tematică datorită secetei puternice şi evenimentelor climatice dramatice în această regiune a lumii. Dumneavoastră credeţi că deciziile luate în acest domeniu sunt la înălţimea provocării? Dumneavoastră veţi vorbi despre acest argument în timpul călătoriei?

Papa: Aşa cum am amintit deja în primul răspuns, cu siguranţă această problemă va fi foarte prezentă în această ZMT, pentru că vorbim despre Duhul Sfânt şi prin urmare vorbim despre creaţie şi despre responsabilităţile noastre faţă de creaţie. Nu este pretenţia mea de a intra în chestiunile tehnice pe care politicienii şi specialiştii trebuie să le rezolve, ci să dau impulsurile esenţiale pentru a vedea responsabilităţile, pentru a fi capabili să răspundem la această mare provocare: a redescoperi în creaţie faţa Creatorului, a redescoperi responsabilitatea noastră în faţa Creatorului faţă de creaţia lui pe care el ne-a încredinţat-o nouă, a forma capacitatea etică pentru un stil de viaţă pe care este necesar să-l asumăm dacă vrem să înfruntăm problemele acestei situaţii şi dacă vrem realmente să ajungem la soluţii pozitive. Deci a trezi conştiinţele şi a vedea marele context al acestei probleme, în care se plasează apoi răspunsurile detaliate pe care nu trebuie să le dăm noi, ci politica şi specialiştii.

Pr. Lombardi: Următoarea întrebare este pusă de Cindy Wooden de la CNS, Catholic News Service, agenţia catolică din Statele Unite:

Sfinte Părinte, în timp ce dumneavoastră sunteţi în Australia, episcopii din Comuniunea Anglicană, care este foarte răspândită şi în Australia, se întâlnesc în Lambeth Conference. Unul din argumentele principale se referă la modurile posibile pentru a întări comuniunea dintre provincii şi a găsi un mod pentru a asigura ca una sau mai multe provincii să nu ia iniţiative pe care alţii le văd contrare evangheliei sau tradiţiei. Există riscul unei fragmentări a Comuniunii Anglicane şi posibilitatea ca unii să ceară să fie primiţi în Biserica Catolică. Care este urarea dumneavoastră pentru Lambeth Conference şi pentru arhiepiscopul de Canterbury? Mulţumesc.

Papa: Contribuţia mea esenţială poate să fie numai rugăciunea şi cu rugăciunea mea voi fi foarte aproape de episcopii anglicani care se adună în Lambeth Conference. Noi nu putem şi nu trebuie să intervenim nemijlocit în discuţiile lor, respectăm propria lor responsabilitate şi dorinţa noastră este ca să poată fi evitate schisme sau noi fracturi şi ca să se găsească o soluţie în responsabilitate în faţa timpului nostru, dar şi în fidelitate faţă de evanghelie. Aceste două lucruri trebuie să meargă împreună. Creştinismul este mereu contemporan şi trăieşte în această lume, într-un anumit timp, dar face prezent în acest timp mesajul lui Isus Cristos şi, deci, oferă o adevărată contribuţie pentru acest timp numai fiind fidel faţă de mesajul lui Cristos. Sperăm, şi eu personal mă rog, ca să găsească împreună drumul evangheliei în prezentul nostru. Aceasta este urarea mea pentru arhiepiscopul de Canterbury: comuniunea anglicană în comuniunea evangheliei lui Cristos şi în cuvântul Domnului să găsească răspunsuri la provocările actuale.

Pr. Lombardi: Sanctitate, noi vă mulţumim foarte mult pentru această intervenţie, pentru această conversaţie şi pentru răspunsurile pe care ni le-aţi dat. Reînnoim urarea pentru dumneavoastră pentru această călătorie lungă, sperând să culegeţi într-adevăr toate roadele pe care dumneavoastră le aşteptaţi. Noi vom încerca să colaborăm cu dumneavoastră în a face cunoscut mesajul dumneavoastră, în a-l face înţeles în modul cel mai bun. Mulţumim din nou.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 6.