Reflecţie: Te caut mereu, sinceritate - medicament miraculos şi salvator al vieţii mele

Nici nu mai ştiu de când, dar spre surprinderea mea, mă confrunt cu trista realitate de a purta cu mine în fiecare moment al existenţei mele povara unei grave boli, a unui sindrom malefic, ce aduce în "dar" fiinţei mele obosite mult disconfort, melancolie şi tristeţe.

După ce mi-am făcut cu mare atenţie toate analizele şi tristeţea m-a învăluit când am descoperit adevărul tragic despre mine, m-am bucurat totuşi când am aflat de existenţa unui medicament miraculos care ar putea să mă vindece pe deplin. Din acel moment viaţa mea s-a schimbat radical, pentru că în locul întunericului existent de atâta timp, în fiinţa mea încercată s-a aprins în sfârşit flacăra speranţei.

Deşi am găsit miraculosul medicament atât de dorit şi voit de mine, îl caut mereu şi-l vreau aşa de mult. Aşa cum nici un medic iscusit nu mi-a găsit sindromul ce-l purtam de atâta timp cu mine, tot aşa în nici o farmacie din toată lumea nu am găsit miraculoasa pastilă care să-mi aducă sănătatea mult dorită. Şi totuşi, a venit şi acea zi atât de aşteptată de mine, zi salvatoare şi binecuvântată de Dumnezeu, când, după multe analize şi evaluări, în sfârşit am întâlnit Medicul specialist. La vizita de dimineaţă de la ora 6.00, când m-am prezentat în faţa lui la consult, dintr-o dată am avut o iluminare, am văzut ca într-o oglindă propria fiinţă chinuită de scârbosul sindrom provocator de groază şi întuneric, era sindromul nesincerităţii. Şi nu numai atât, minunatul şi iscusitul Medic mi-a indicat şi medicamentul salvator existent chiar în inima mea - sinceritatea. De atunci, caut cu ardoare acest medicament atât de miraculos şi-l vreau nespus de mult.

Sinceritate, medicament miraculos şi salvator al existenţei mele, în sfârşit te-am găsit în dimineţile senine petrecute în faţa divinului medic.

Sinceritate, floare atât de scumpă şi dragă inimii mele, sper să te cuceresc în acest Post Mare şi să mă bucur până-n veşnicie de parfumul divin emanat de tine. Te-am căutat cu ardoare şi te-am iubit sincer, chiar şi atunci când te-am trădat şi-am preferat drumul ambiguităţii sterile. Vreau să te port mereu în inima mea, pentru că fără tine, viaţa mea e un calvar insuportabil.

Sinceritate, cât de minunată şi cât de frumoasă eşti! Te-am văzut şi te-am admirat în copilul pe care l-am întâlnit şi m-a salutat zâmbindu-mi angelic. Te-am întâlnit în frământările şi căutările acelui tânăr îngândurat, care m-a întrebat: "Ce este viaţa?"

Cât de tandră şi minunată eşti, sinceritate! Te-am observat şi te-am admirat în lacrimile celor doi soţi aflaţi în rugăciune pentru familia lor. Te-am întâlnit în gestul fin de caritate al surorilor care-l slujesc pe Cristos în orfelinate, case de bătrâni sau spitale. Te-am întâlnit în acel "mulţumesc" spus de bătrânul aflat pe patul suferinţei şi al neputinţei, mulţumesc spus cu mult respect după ce l-a primit pe Isus euharisticul în fiinţa lui.

Sinceritate, scumpă şi gingaşă floare, vreau să mă întâlnesc cu tine mereu, în orice gând, sentiment, dorinţă şi faptă. Floare aleasă a inimii mele, rămâi pentru totdeauna cu mine, căci cu tine vreau să merg în veşnicie.

Post sfânt şi binecuvântat de Domnul!

Pr. Toma Encuţă

lecturi: 8.