Meditaţie: "Atunci au început să-l roage pe Isus să plece din ţinutul lor..." (Mc 5,17)

El venise tocmai de pe celălalt ţărm al mării ca să-l întâlnească pe cel posedat şi să-i alunge pe demonii care-l locuiau şi-l chinuiau. Numele lor era Legiune pentru că erau mulţi. Sărmanul locuia în morminte şi se rănea cu pietre. Ceilalţi locuitori ai ţinutului au încercat să-l pună în lanţuri, dar el rupea lanţurile de fiecare dată şi o lua de la capăt.

Oare de ce au vrut să-l pună în lanţuri? Ca să-l oprească de la a-şi mai face rău sau pentru că le era teamă de el, că-i va răni şi pe ei? Cel mai probabil se temeau de el..., dar Isus a venit de pe celălalt ţărm pentru a se întâlni cu el şi pentru a pune capăt suferinţei lui.

Posedatul, cum l-a văzut, i-a alergat înainte şi s-a aruncat la picioarele lui. Demonii din el se temeau că-i va chinui. Posedatul l-a recunoscut pe Isus, dar ceilalţi au rămas pasivi.

Legiunea de diavoli i-a cerut lui Isus să-i lase să intre în turma de porci ce trecea pe acolo. El le-a permis. Şi erau aproape 2000 de porci care, aruncându-se în mare, au murit. Porcarii şi ceilalţi martori s-au înspăimântat de cele făcute de Isus şi "... au început să-l roage să plece din ţinutul lor" (Mc 5,17).

Se temeau pentru că el le produsese o pagubă atât de mare, dar mai ales se temeau de puterea lui. Isus este o persoană foarte incomodă. El are curajul să le spună adevărul în faţă, chiar şi capilor sinagogii. El porunceşte mării să se liniştească. El îl cheamă pe Lazăr la viaţă. Mulţimile fascinate se adună în jurul lui. El alungă negustorii din templu. El face ordine acolo unde e dezordine, unde e haos.

Dar ei sunt prea comozi şi se tem de acest Isus radical, care vine să le facă ordine în viaţă. Ar prefera să rămână în dezordinea de până acum, cu care s-au obişnuit. Se tem de acea schimbare în viaţa lor, pentru că orice schimbare în bine e costisitoare, cere prea mult efort, prea multă perseverenţă.

Întocmai acelui ţinut, şi eu sunt locuit de mai multe sentimente, gânduri şi fapte. Unele sunt bune, altele sunt rele. Cu siguranţă am şi eu "posedatul" meu care ţipă şi mă răneşte. Am încercat şi eu să-l pun în lanţuri sau să-l reduc la tăcere, dar el s-a eliberat de fiecare dată şi continuă să-mi facă rău. Cu timpul am învăţat să-l accept, chiar dacă mă doare.

Iată că Isus vine astăzi şi pe malul meu, în ţinutul meu şi vrea să mă vindece, să scoată demonii din posedatul care i s-a aruncat la picioare. Ştiu că mă va costa mult această vindecare, dar timpul Postului Mare este tocmai timpul potrivit pentru a lua această decizie radicală pentru viaţa mea... Sau îl voi alunga şi de această dată pe Isus din ţinutul meu?! La urma urmelor nu e treaba lui, nu?

Puncte de meditaţie:

• Cine este "posedatul" meu? Cum se manifestă el? Care este atitudinea mea faţă de el?

• Când am simţit că Isus a venit în ţinutul meu şi eu l-am alungat?

• Cum îl primesc de această dată pe Isus?

• Care este hotărârea mea pentru timpul Postului Mare?

Iudita-Gilberta Iacob

lecturi: 10.