Pelerini ai păcii şi unităţii în Ţara Sfântă

Pelerinajul internaţional al tinerilor din Acţiunea Catolică în Ţara Sfântă, cu tema "Pelerini ai păcii şi unităţii", a avut loc în perioada 29 decembrie 2007 - 6 ianuarie 2008. Au participat peste 150 de tineri din 28 de ţări de pe patru continente ale lumii: Africa, Asia, America, Europa.

Acţiunea Catolică din România (ACRO) a fost prezentă cu o delegaţie formată din 18 persoane, iar din Dieceza de Iaşi au fost prezenţi: pr. Felix Roca, sr. Silvia Brandiu, Daniela Nistor, Lidia Mariana Biciuşcă, Daniela Cristina Chelaru şi Anca Lucaci.

Pelerinajul a fost organizat de Forumul internaţional al Acţiunii Catolice (FIAC), departamentul pentru tineri, coordonat de Oana Tuduce (responsabil cu tinerii în cadrul FIAC şi preşedinte ACRO) şi Maria Grazia Tibaldi (secretar FIAC).

Pelerinajul s-a dorit a fi o continuare a gestului făcut de papa Paul al VI-lea, care, în anul 1968, cu ocazia Primei Zile Mondiale a Păcii, a trimis un grup de tineri din Acţiunea Catolică, la Betleem, în Grota Naşterii, să ducă o lampă a păcii, simbol al speranţei şi al reconcilierii întregii umanităţi. Anul acesta, la 1 ianuarie 2008, s-a realizat o reînnoire a acestui gest de credinţă şi de rugăciune, pentru ca familia umană să devină cu adevărat o comunitate de pace.

Papa Benedict al XVI-lea a adresat o scrisoare tinerilor pelerini: "Vă încredinţez în mod special Mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii 2008, pentru a-l transmite tinerilor creştini din Ţara Sfântă. ...Invocând ajutorul Maicii Preasfinte şi a Sfântului Iosif să ştiţi să construiţi poduri de fraternitate şi de solidaritate, să daţi continuitate experienţelor de prietenie, aşa încât cei care trăiesc în Ţara Sfântă să nu se simtă abandonaţi, ci cu adevărat membri ai marii familii ai Bisericii universale. Aceasta este urarea pe care v-o fac, tineri din Acţiunea Catolică, pentru ca voi să o transmiteţi tuturor celor pe care îi întâlniţi în drumul vostru... "

Pelerinajul a fost o adevărată aventură a prieteniei şi a rugăciunii... Plecarea spre Ţara Sfântă s-a făcut din Roma, unde a fost punctul de întâlnire pentru toţi cei 150 de pelerini. Prima parte a pelerinajului s-a desfăşurat în jurul Betleemului şi a Ierusalimului. Cazarea pelerinilor a avut loc la Centrul Acţiunii Catolice din Betleem şi la Casa Nuova a părinţilor franciscani. Am rămas cu toţii uimiţi de zidul care înconjoară micuţa cetate a pâinii, dar şi de tăria de caracter pe care o are comunitatea creştină de acolo. Am fost la Câmpul păstoraşilor, Biserica Naşterii, Sfântul Mormânt, Cenacol, Grădina Măslinilor, Zidul plângerii... Programul spiritual, cu meditaţii zilnice a fost realizat de pr. Daniel Attinger, călugăr de Bose. Au avut loc întâlniri cu mai multe personalităţi ale lumii religioase din Ierusalim şi Betleem: PF Michel Sabbach - patriarh de Ierusalim, ES Mons Antonio Franco - nunţiu apostolic în Israel, şi pr. Pierbattista - custode de Ţara Sfântă. Pe tot parcursul pelerinajului am fost însoţiţi de ES Mons. Domenico Sigalini, asistent spiritual al Acţiunii Catolice Italiene.

Punctul culminant al pelerinajului l-a reprezentat ziua de 1 ianuarie, când am sărbătorit împreună Ziua Mondială a Păcii. În cadrul Liturghiei pontificale, celebrată în Catedrala Patriarhiei din Ierusalim, fiecare reprezentant al celor 28 de ţări prezente în pelerinaj a primit lampa păcii şi a unităţii, simbol a fraternităţii şi a solidarităţii între popoare.

Partea a doua a pelerinajului s-a desfăşurat în jurul Nazarethului. Am fost cazaţi la familiile din Cana, Reineh şi Nazareth, unde am cunoscuţi oameni extraordinari, cu o credinţă vie şi cultură bogată. În Biserica "Bunei Vestiri" am primit salutul ES Mons. Giacinto-Boulos Marcuzzo, episcop auxiliar de Nazareth. Dintre locurile sfinte pe care le-am vizitat amintesc: Deşertul Iudeii, Lacul Tiberiade, Locul Fericirilor, Muntele Tabor, Ierihon, Haifa - Muntele Carmel. Plecarea din Ţara Sfântă s-a realizat din Tel-Aviv, o dată cu controlul riguros al autorităţilor israeliene din aeroport.

Încheierea pelerinajului s-a realizat prin participarea la Liturghia celebrată de papa Benedict al XVI-lea, în sărbătoarea Epifaniei, în bazilica "Sfântul Petru", din Roma.

Am trăit aşadar un pelerinaj al iubirii şi al unităţii... "În realitate, nu de ziduri are nevoie Ţara Sfântă, ci de poduri..." - spunea papa Ioan Paul al II-lea. Am văzut aşadar bogăţia şi frumuseţea unor comunităţi locale vii, tineri creştini, palestinieni şi israelieni. Ne-am dorit să fim cu adevărat apostoli ai iubirii, pelerini ai păcii şi ai unităţii...

Anca Lucaci

* * *

Impresii din pelerinaj:

* "Am purtat cu noi în pelerinaj, în inimile şi în rugăciunile noastre pe toţi cei dragi ai noştri, familiile şi prietenii noştri, membrii asociaţiilor noastre, parohii şi episcopii diecezelor noastre, în a căror slujire se află orice formă de acţiune catolică. Dar nu în ultimul rând am purtat în inimile noastre pe mărturisitorii credinţei noastre, pe episcopii, preoţii, laicii şi chiar membrii Acţiunii Catolice (ASTRU, AGRU şi AC) dinainte de 1948" (Oana Tuduce - preşedinte ACRO).

* "Am venit în acest pelerinaj cu dorinţa nu numai de a cunoaşte locurile prin care a trecut Isus, ci mai ales de a întâlni comunităţile din Ţara Sfântă. Am rămas cu toţii impresionaţi de zidul groaznic de beton care înconjoară Betleemul. Acest zid arată ce drum lung mai este de parcurs până la instaurarea păcii în aceste ţinuturi. Privind la tinerii din Betleem îmi amintesc de tinerii noştri de dinainte de1989: aveau un zid în faţa orizonturilor, viitorului şi libertăţii lor. Dar am văzut cu toţii câtă speranţă, bucurie, încredere şi dorinţă de viaţă au aceşti tineri din Betleem. Cu siguranţă credinţa este cea care va face să cadă zidurile dintre persoane..." (pr. Felix Roca - asistent spiritual general AC Iaşi şi ACRO).

* "Din tot ceea ce am vizitat în Ţara Sfântă, Grădina Ghetsemani a lăsat un loc special în inima mea. Simplitatea, liniştea şi frumuseţea locului m-a ajutat cel mai mult să ascult vocea lui Dumnezeu care ne vorbeşte din orice loc pe unde a trecut Isus. Am rămas de asemenea impresionată de faptul că pe acest teritoriu trăiesc culturi atât de diferite: musulmani, creştini, evrei. Ceea ce mi se pare extraordinar este faptul că se colaborează cu succes, indiferent de etnie sau religie. Am văzut aceasta la Spitalul Catolic din Nazareth sau la Şcoala pentru copiii cu deficienţe de auz, din Betleem. Unul dintre cele mai intense momente ale pelerinajului le-am trăit în prima zi a anului, când, în zorii zilei, am venit cu toţii şi ne-am rugat la Mormântul Sfânt. A fost cel mai frumos început de an din viaţa mea. Îmi doresc să am mereu în suflet sentimentele şi trăirile acelui moment" (Daniela Nistor - responsabil tineri, zona Iaşi, AC Iaşi).

* "Locul în care am simţit ceva special, în acest pelerinaj, a fost Betleemul, cu Biserica Nativităţii. Am rămas de asemenea impresionată de persoanele consacrate care activează în cadrul acestui oraş, persoane care îşi dedică întreaga lor viaţă slujirii aproapelui. Am văzut la Betleem realitatea crudă cu care se confruntă zilnic localnicii. Mi-am dat seama că nu e acel oraş liniştit pe care mi-l închipuiam eu, ci e un oraş înconjurat de ziduri şi de adolescenţi înarmaţi... Acum am înţeles cu adevărat valoarea păcii şi am învăţat să mă rog pentru pace. La mănăstirea surorilor benedictine din Betleem am trăit un moment special. Aici am reuşit să mă rog şi să-mi dau cu adevărat seama că pe aceste meleaguri s-a născut acum 2000 de ani Isus Cristos" (Iulia Scorţea - ASTRU Oradea).

* "Cel mai mult m-a impresionat în acest pelerinaj Nazarethul, pentru că, aşa cum spunea episcopul locului, de aici a pornit totul, prin Buna Vestire şi acceptul Mariei. Mi-a plăcut mult comunitatea părinţilor franciscani care erau înconjuraţi cu atâta căldură de către tineri melchiţi, latini sau maroniţi. Religia nu constituia o piedică în calea iubirii lor. Întreg grupul din care am făcut parte, cei 150 de tineri din 28 de ţări, constituie pentru mine o experienţă de neuitat. S-a depăşit orice barieră de limbă sau cultură şi am simţit că am făcut cu adevărat parte dintr-o mare familie, cea a Acţiunii Catolice" (Raul Albeş - ASTRU Oradea).

* "M-a impresionat în mod deosebit credinţa oamenilor din Ţara Sfântă. Cei care au cel mai mult de suferit aici, sunt creştinii. Viaţa pe care o duc ei aici este una dificilă din cauza condiţiilor socio-politice în care trăiesc. Credinţa în Dumnezeu îi face să fie puternici, iar asta îi face să aibă o seninătate în zâmbet şi privire" (Teodora Florian - ASTRU Cluj).

* "Cred că cel mai viu moment în mintea mea este traversarea Mării Galileii. Ne-am oprit în mijlocul mării şi nu se mai auzea nimic. Doar liniştea ne înconjura. O linişte deplină, de parcă însuşi Isus ar fi fost cu noi. Pasajul din evanghelie cu liniştirea furtunii este unul dintre preferatele mele, iar faptul că am simţit, auzit şi văzut această linişte, sper să mă ajute în clipele de grea încercare, când, ca şi apostolii, am impresia că Dumnezeu doarme şi nu mă ascultă sau nu mă vede. Îmi doresc ca această linişte sufletească să mă însoţească mereu în viaţă şi să o pot împărtăşi tuturor celor din jurul meu.
Mi-a plăcut mult căldura cu care am fost primiţi de familiile din Nazaret. Ne-am simţit ca acasă, diferenţa era doar limba pe care fiecare o vorbea. Când a venit timpul să-mi împachetez lucrurile şi să mă pregătesc de drum, am simţit că ceva din mine va rămâne mereu în aceste locuri. De fapt, ajunsesem să avem sentimentul de familiarizare cu locurile şi persoanele, de parcă am fi fost dintotdeauna aici. Au fost cu adevărat zile de har şi de bucurie, atât pentru noi, cei veniţi din toate colţurile lumii, cât şi pentru cei care ne-au primit aici şi care ne-au însoţit în călătoriile noastre zilnice" (Lidia Mariana Biciuşcă - secretar diecezan AC Iaşi).

* "Întorcându-ne acasă ne aşteaptă zile cu alt ritm, cu timp şi spaţiu bine determinat pentru angajamentele şi activităţile ce caracterizează viaţa fiecăruia dintre noi. Noile experienţe trăite în Ţara Sfântă ne vor ajuta cu siguranţă să ne dorim mai mult să fim fraţi. Aici nimeni nu ne-a spus ce trebuie să facem, dar am înţeles spiritul cu care trebuie să acţionăm. Ne-am rugat pentru pace şi unitate în lume. Ea va fi posibilă numai dacă începem din lumea noastră mai mică. Colaborând şi iubindu-ne ca fraţii vom face posibilă exprimarea chipului lui Cristos în Biserica vie din România şi cine ştie, vom da ocazia sfântă să spună şi alţii despre noi: Priviţi cum se iubesc! Şi astfel să dorească să-l urmeze fascinaţi pe Cristos" (Sr. Silvia Brandiu).

lecturi: 38.