Cuvântul pr. Anton Despinescu

Episcopia Catolică a Bacăului: 400 ani de la înfiinţare

Târg vechi în centrul Moldovei, pe drumul dintre Polonia şi Dunăre-Marea Neagră, Bacăul a avut o importanţă deosebită în istoria catolicilor din Moldova. O comunitate timpurie şi o mănăstire franciscană observantă, preluată ulterior de către conventuali, devenită către sfârşitul secolului al XVI-lea reşedinţă a episcopului de Argeş, Bernardino Quirini, la 17 septembrie 1607 devine reşedinţă propriu-zisă, prin numirea primului episcop cu titlul de Bacău a franciscanului conventual Ieronim Arsengo. După acesta, sunt atestaţi, în existenţa acestei episcopii (1607-1818), alţi 18 episcopi cu titlul de Bacău. Vitregiile celor două secole, al XVII-lea şi al XVIII-lea: organizarea slabă datorită absenteismului episcopilor, lipsa unui cler indigen, numărul insuficient de misionari, instabilitatea politică, epidemiile ş.a. explică anemia vieţii catolice moldovene din acest răstimp. În mod providenţial, grăuntele de muştar a încolţit, a crescut, a devenit copac în ale cărui ramuri şi-au făcut cuiburi păsările cerului. La momentul aniversar, cercetarea istorică, folosind în mod judicios mărturiile trecutului, se străduieşte să ofere contemporaneităţii detalii ale vieţii creştine catolice a înaintaşilor. Cartea Catolicii din Bacău, apărută recent la Editura "Sapientia" este o concretizare a acestor eforturi. Stejarul falnic, cu o vechime de peste 500 de ani, din ferma viticolă bisericească de la Miroslava, poate fi un simbol al dăinuirii şi propăşirii vieţii catolice de la răsărit de Carpaţi. Din stejar, stejar răsare! La Mulţi Ani şi la mai mare!

lecturi: 22.