Părintele Cantalamessa: "Noaptea întunecată" a Maicii Tereza, un fel de "martiriu"

"Noaptea întunecoasă" pe care a trăit-o Maica Tereza de Calcutta, documentată de o carte publicată recent, a fost pentru ea un fel de "martiriu" datorită "prezenţei-absenţei" lui Dumnezeu, explică părintele Raniero Cantalamessa, OFM Cap.

Predicatorul Casei Pontificale a comentat publicarea scrisorilor inedite ale fericitei, adunate în volumul "Mother Teresa: come be my light", îngrijit de părintele Brian Kolodiejchuk, postulator al cauzei de canonizare a călugăriţei, la zece ani de la moartea ei.

Într-o scrisoare a sa, Maica Tereza spune: "Există atâta contradicţie în sufletul meu, o profundă dorinţă a lui Dumnezeu, aşa de profundă încât îmi face rău; o suferinţă continuă şi cu aceasta sentimentul de a nu fi voită de Dumnezeu, respinsă, goală, fără credinţă, fără iubire, fără zel... Cerul nu înseamnă nimic pentru mine: îmi apare un loc gol!".

"Această suferinţă sfâşietoare, pe care o dădea golul de Dumnezeu, este semnul că este vorba de un fenomen pozitiv", explică părintele Cantalamessa într-un interviu acordat postului "Radio Vatican".

"Este vorba de o prezenţă-absenţă - adaugă părintele capucin -: Dumnezeu este prezent, dar nu este experimentat".

"Faptul că Maica Tereza putea să stea ore în şir în faţa preasfântului sacrament, aşa cum spun martorii care au văzut-o, aproape răpită... dacă cineva se gândeşte în ce condiţii se afla acolo, acela este un martiriu!", subliniază el.

"Acela este un adevărat martiriu, deoarece pentru cel care nu-l simte pe Dumnezeu şi simte acel gol, a sta ore în şir în faţa preasfântului sacrament înseamnă a sta cu adevărat în mijlocul flăcărilor", adaugă el.

"Şi este straniu că unul sau altul este uimit de aceste scrieri ale Maicii Tereza sau chiar crede că acela care le publică, care ar trebui să depăşească perplexităţile, că lumea se scandalizează", mărturiseşte el.

"Pentru că acest lucru, pentru mine, măreşte figura Maicii Tereza; nu o diminuează".

"Ateii normali, obişnuiţi, nu se chinuiesc datorită absenţei lui Dumnezeu; pentru Maica Tereza, aceasta era încercarea cea mai teribilă pe care o putea trăi".

"Eu cred că Maica Tereza are cu adevărat statura celor foarte mari în sfinţenia creştină, tocmai şi datorită acestei capacităţi de a ascunde aceste fenomene, de a le trăi personal în locul cel mai intim al inimii!".

"Poate că, tocmai ca ispăşire a acestui ateism ce se răspândeşte, existent în lumea de astăzi, deoarece în fond Maica Tereza a trăit pozitiv, cu credinţă, din partea lui Dumnezeu, această viaţă ca şi cum Dumnezeu nu ar exista", afirmă el.

"Noaptea întunecoasă, explică părintele Cantalamessa, este ceva care e foarte cunoscut în tradiţia creştină; poate că este nou, inedit în forma pe care a avut-o în Maica Tereza".

"Pentru că în timp ce noaptea întunecoasă a spiritului a sfântului Ioan al Crucii este o perioadă în general pregătitoare pentru cea definitivă care se numeşte unitivă, pentru Maica Tereza se pare că a fost o stare stabilă, dintr-un anumit moment al vieţii sale, când a început această mare operă de caritate, până la sfârşit".

"După părerea mea, şi acest fapt al acestei prelungiri a nopţii are o semnificaţie pentru noi, astăzi. Eu cred că Maica Tereza este sfânta erei mediatice, pentru că această noapte a spiritului a ocrotit-o ca să nu devină victima mijloacelor mass-media, adică să nu se preamărească", constată el.

"De fapt, ea însăşi spunea că în faţa celor mai mari onoruri şi a zgomotului presei, ea nu simţea chiar nimic deoarece trăia acest gol interior. Deci era un fel de... salopetă de azbest, pentru a străbate era mijloacelor mass-media".

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 22.