Bacău: Liturghia și procesiunea de Joia Verde
Credincioșii din Parohia "Sf. Nicolae" din Bacău au participat joi, 7 iunie 2007, la procesiunea de Joia Verde. Alături de credincioși a fost PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași, pr. paroh Isidor Dâscă, preoți din Bacău și împrejurimi.
Creștinii romano-catolici din Bacău au celebrat o sărbătoare deosebită dedicată Trupului și Sângelui Domnului nostru Isus Cristos, denumită și Joia Verde spre a o deosebi de Joia Sfântă când celebrăm înființarea Sfintei Euharistii, adică a trupului și sângelui Domnului. De ce o nouă sărbătoare cu același sărbătorit? Ne răspunde papa Urban al IV-lea, care în anul 1264 a înființat această sărbătoare: "Viața Bisericii, ca și cea a lui Isus din Nazaret, ca și cea a Domnului din Tabernacol se dezvoltă în ascuns. Dar vine o zi în care Biserica vrea să vorbească lumii întregi, cu glas tare în public, că Euharistia, trupul și sângele Domnului, este un mister al credinței, izvorul întregii vieți creștine". De aceea s-a făcut o procesiune solemnă cu Euharistia la care au participat Excelența sa Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași, care a prezidat celebrarea, seminariștii și părinții profesori de la Liceul "Sf. Iosif" din Bacău, preoții parohiei, o mare mulțime de credincioși și corul bisericii acompaniat de fanfară.
Conciliul al II-lea din Vatican ne învață următoarele: "În preasfânta Euharistie este adăpostit tot binele spiritual al Bisericii, adică Cristos, pâinea cea vie, care prin carnea sa dă viață tuturor oamenilor; el se jertfește la sfânta Liturghie, iar credincioșii sunt învățați, la rândul lor, să se jertfească pe ei înșiși, asemenea lui Cristos, să-și jertfească munca și viața lor".
Euharistia este un mister al credinței. Mai înainte de a le vorbi apostolilor și mulțimii despre sfânta Împărtășanie, Cristos a săvârșit două minuni, pentru a întări credința tuturor în puterea sa dumnezeiască. O minune pentru mulțime: a înmulțit pâinile în pustiu. Și o altă minune pentru ucenicii săi: a mers pe valurile mării așa cum pășim pe un drum uscat. Apoi le-a zis: "Eu sunt pâinea cea vie coborâtă din cer. Dacă cineva mănâncă din această pâine va trăi în veci. Pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii".
Dar mulțimile, care au văzut cum Isus a înmulțit pâinile, nu au crezut că același Isus are puterea de a transforma, cu aceiași ușurință, pâinea în trupul său ca să-l mănânce, și au spus disprețuitori: "Cum poate da acesta trupul său ca să-l mâncăm?" Ba chiar și dintre ucenicii săi care l-au văzut mergând pe valurile mării ca pe pământ uscat, n-au crezut și au zis: "Greu de înțeles este cuvântul acesta: cine poate să-l înțeleagă?" Și l-au părăsit.
Sfânta Împărtășanie este o minune continuă a atotputerniciei lui Dumnezeu. Sfântul Ambrozie scria în primele veacuri ale creștinismului: "Cum poate deveni pâinea trupul lui Cristos? Prin consacrare. Prin care cuvinte se face consacrarea? Prin cuvintele lui Isus de la Cina cea de taină. Ce este cuvântul lui Cristos? Este acela care a creat toate din nimic. Dacă, așadar, este atât de mare puterea cuvintelor lui Cristos, încât lucrurile care nu existau au început să existe, cum nu ar putea să facă ceea ce este mai simplu de făcut, adică să transforme niște lucruri care există deja în altele, adică să transforme pâinea în trupul său și vinul în sângele său?"
Euharistia, sfânta Împărtășanie, este deci un mister al credinței, adică un adevăr care nu se bazează pe priceperea minții noastre, dar pe credința în atotputernicia lui Dumnezeu.
Sfânta Împărtășanie este inima credinței și a Bisericii noastre. Și noi am purtat în mod solemn, în rugăciuni și cântări, această inimă pe străzile Bacăului pentru a arăta lumii credința noastră, pentru a demonstra tuturor cât de mult prețuim această inimă care se numește trupul și sângele Domnului, hrana noastră spirituală adevărată în călătoria acestei vieți.
Pr. Isidor Dâscă
lecturi: 18.