Interviu: Pr. Juan Javier Flores despre Sacramentum caritatis

Exortaţia apostolică "Sacramentum caritatis"m aparţinând papei Benedict al XVI-lea şi apărută la 13 martie, constituie un punct referinţă pentru actualele discuţii teologice. Exortaţia prezintă concluziile Adunării Generale Obişnuite a Sinodului Episcopilor, care a avut loc în perioada 2-23 octombrie 2005, la Roma. Asupra acestui important document ecumenic s-a pronunţat şi rectorul Institutului Pontifical Liturgic, părintele Juan Javier Flores.

Noutăţile textului papal despre Euharistie, "Sacramentum caritatis", publicată în urmă cu o săptămână constau mai ales în "aprofundarea reformei liturgice" începută de Conciliul al II-lea din Vatican.

Acestea le-a spus agenţiei Zenit pr. Juan Javier Flores, rectorul Institutului Pontifical Liturgic din Roma, cu privirea la recenta exortaţie postsinodală a lui Benedict al XVI-lea. În acest interviu, părintele Flores clarifică, îndeosebi, în ce constă apelul papei la o mai mare "coerenţă euharistică" şi chestiunea limbii latine în Liturghiile internaţionale.

• Exortaţia despre euharistie permite o lectură în bloc, sau trebuie să fie citită în mod organic?

Documentul papal se împarte în trei părţi care trebuie citite împreună: Euharistia este un mister ce trebuie crezut (partea I), ce trebuie celebrat (partea a II-a) şi ce trebuie trăit (partea a III-a). Prin urmare, în prima parte se tratează despre buna cunoaştere a aspectului teologic al sacramentului euharistic; în partea a doua totul este centrat în acţiunea liturgică, adică în liturgia euharistică; în timp ce partea a treia este viaţa euharistică, un mister care trebuie vestit şi la rândul său trebuie să fie oferit lumii.

Cred că este important să nu se facă lecturi reductive, minimaliste sau parţiale ale documentului care oferă o reflecţie magisterială despre sacramentul euharistic capabil să arunce o lumină nouă asupra sacramentului Euharistiei. Trebuie citit în totalitatea sa şi nu să extrapoleze fraze care ar putea să fie deviante faţă de doctrina adevărată.

• În ce constau noutăţile acestui text?

Noutăţile documentului papal se află mai ales în aprofundarea reformei liturgice. Papa spune că părinţii sinodali au constatat efectele pozitive, pentru viaţa Bisericii, care derivă din reforma liturgică începând de la Conciliul Vatican II, reconfirmând-o. Nu lipseşte şi constatarea dificultăţilor şi a abuzurilor care întunecă valoarea şi validitatea reînnoirii liturgice, care conţine încă bogăţii care ne sunt pe deplin explorate (nr. 3). Se observă clar că există unitate între credinţa mărturisită, acţiunea liturgică şi celebrativă şi noul cult inaugurat de Cristos cu misterul pascal. În acest context, papa insistă asupra sacramentelor iniţierii creştine şi asupra modului în care noi suntem botezaţi şi miruiţi în vederea Euharistiei. Preasfânta Euharistie, spune papa la numărul 17, duce iniţierea creştină la plinătatea ei şi este ca un centru şi scop al întregii vieţi sacramentale. Însă marea noutate este reflecţia pe care Biserica, adunată în Sinodul Episcopilor, a făcut-o asupra sacramentului carităţii care este Euharistia. Niciodată nu se va putea aprofunda suficient sacramentul în care primim trupul şi sângele lui Cristos. Celebrarea euharistică apare cu toată forţa sa ca izvor şi culme a însăşi existenţei creştine. Aceasta este una dintre marile idei ale papei Ratzinger, aşa cum se deduce din diferitele sale intervenţii.

• Este adevărat că ne întoarcem la limba latină?

Limba latină nu a fost niciodată abandonată în celebrările liturgice, dimpotrivă, ediţiile oficiale ale Liturghierului roman sunt publicate mereu în latină şi există comunităţi monastice şi nemonastice care celebrează în mod normal în latină. Prin urmare, nu a fost niciodată interzis. Ceea ce s-a întâmplat este că în ultimii ani a fost pusă deoparte din cauza faptului că credincioşii studiază şi cunosc tot mai puţin limba latină. Dar ea nu a fost niciodată abandonată. Papa spune doar că în celebrările care au loc în cadrul întâlnirilor internaţionale sau în marile celebrării cu prezenţa în masă a credincioşilor care aparţin diferitelor naţionalităţi, unele părţi din Liturghie să poată fi celebrate în latină. Papa spune la numărul 62: "Cu excepţia lecturilor, omiliei şi rugăciunii credincioşilor, este bine ca astfel de celebrări să fie în limba latină", sugerând în afară de aceasta posibilitatea de a folosi şi cântările gregoriene. Şi adaugă: "Cer ca viitorii preoţi, încă din timpul seminarului, să fie pregătiţi să înţeleagă şi să celebreze sfânta Liturghie în latină, de asemenea să utilizeze texte latine şi să execute cântul gregorian" şi gândindu-se la credincioşi spune în acelaşi număr: "Să nu se neglijeze posibilitatea ca înşişi credincioşii să fie educaţi să cunoască cele mai obişnuite rugăciuni în latină, de asemenea să cânte în gregoriană anumite părţi ale liturgiei". Deci este vorba de o dorinţă legitimă care nu anulează nici nu impune ceva nou.

• Ce se înţelege prin "coerenţă euharistică" la care face apel papa?

Papa cere - şi aceasta este o mare noutate - o deplină coerenţă euharistică. Întregul număr 83 insistă asupra faptului că Euharistia cere o coerenţă internă din partea acţiunilor noastre. În acest sens, papa face un apel la politicienii şi la legislatorii catolici ca să sprijine legi inspirate din valorile întemeiate pe natura umană şi care nu sunt contrare acestor valori. De fapt, cultul pe care îl dăm lui Dumnezeu nu este ceva privat, ci cere mărturia publică a credinţei. Din acest punct de vedere, papa adresează un apel puternic celor botezaţi şi celor care graţie propriei poziţii sociale sau politice pot să influenţeze asupra legilor care au puterea de a respecta sau de a încălca viaţa umană de la zămislirea sa la sfârşitul său natural, asupra condiţiei familiei, a educaţiei etc. Citind cu atenţie partea a treia a documentului, se observă convingerea Sfântului Părinte că în autenticitatea credinţei şi a cultului euharistic renaşte dorinţa unei reconstruiri a unei vieţi autentic creştine.

Traducere de pr. Mihai Patraşcu

lecturi: 10.