Bucureşti: Discursul arhiep. Foley la simpozionul organizat de SIGNIS şi UNICEF

Pentru a marca Ziua pentru Drepturile Copiilor (20 noiembrie), Asociaţia SIGNIS în colaborare cu UNICEF au organizat la Bucureşti, în perioada 15-20 noiembrie, Festivalul "Privind copiii" şi Simpozionul pentru drepturile copilului, film şi televiziune. La aceste manifestări a fost prezent şi arhiepiscopul John Patrik Foley, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Comunicaţii Sociale (17-21 noiembrie). Excelenţa sa a vorbit în deschiderea Simpozionului despre drepturile copilului şi film din ziua de luni, 20 noiembrie. Textul discursului este prezentat mai jos.

Textul în engleză al discursului şi lista de premii de la festival pot fi găsite la www.signisromania.blogspot.com

Mai multe informaţii despre festival, despre proiectul "Un minut de adolescenţă" cu filme realizate de copii despre drepturile copilului pot fi găsite la www.umafilmfest.ro şi www.uma.ro

* * *

Excelenţele voastre, doamnelor şi domnilor,

În cele din urmă a fost posibil să vin în România. Acum câţiva ani, fostul ambasador al României la Sfântul Scaun, dl. Theodor Baconski, a organizat un simpozion special la care eram programat să vorbesc şi pentru care deja îmi pregătisem intervenţia. Din păcate m-am îmbolnăvit - şi am trimis discursul ambasadorului Baconski care l-a citit în locul meu.

Când am primit această invitaţie, care privea drepturile copilului, am considerat că trebuie să accept, deoarece tema Zilei Mondiale pentru Comunicare de anul viitor, 2007, este "Copiii şi media: o provocare pentru educaţie" şi totodată pentru că violarea drepturilor copilului este unul dintre păcatele contemporane care strigă către ceruri după răzbunare. Trebuie să îi ajutăm pe copii să devină consumatori cu discernământ - şi nu victime - ale media, şi trebuie să învăţăm de la media cum să îi apărăm pe copii de a deveni victimele prădătorilor din societate şi chiar a acelei media care relatează despre durerea lor.

În primul rând, copiii au dreptul la integritatea morală şi fizică. Eu vin din Statele Unite ale Americii, unde s-a descoperit că sute sau chiar mii de copii au devenit în mod tragic victimele abuzului sexual, victimele celor în care trebuia să aibă cea mai mare încredere - unii dintre preoţii catolici. Cinstit spun că în timpul activităţii mele de 22 de ani, ca preot, în Statele Unite, urmaţi de alţi 22 de ani la Roma, nu am fost niciodată conştient de o asemenea activitate, am întâlnit ulterior câteva victime ale unor astfel de abuzuri şi am realizat faptul că şi câţiva din sutele de preoţi pe care i-am pregătit în seminar au fost acuzaţi de aceste crime hidoase. Am oferit multe Liturghii şi rugăciuni de reparare pentru victimele inocente ale acestui abuz şi pentru Biserica însăşi, rănită atât de tare de făptuitori.

Îmi dau seama însă că scandalul despre care s-a vorbit în Statele Unite, în Canada şi în Irlanda este doar vârful iceberg-ului - o poveste mult mai largă şi mult mai tragică despre abuzul copiilor, care începe în familie şi apoi, în multe feluri, în societate. Trebuie să ne amintim că atunci când copiii sunt violaţi, viitorul nostru este pus în pericol.

Copiii au dreptul să fie respectaţi, iar demnitatea lor de fii şi fiice ale lui Dumnezeu nu ar trebui să fie niciodată violată.

Copiii au dreptul la iubire, la securitatea pe care le-o poate oferi o familie iubitoare şi comunitatea.

Copiii au dreptul să fie educaţi pentru a li se garanta un viitor şi pentru a construi viitorul nostru.

La fel cum drepturile copilului rămân aceleaşi, indiferent de rasa, religie sau de identitatea lor etnică, noi trebuie să fim liberi să le auzim râsul, să îi privim jucându-se şi să îi vedem cum aleargă în siguranţă pe străzile oraşelor noastre. Aceşti copii, bineînţeles, trebuie să înveţe şi să accepte realitatea oricărei diferenţe - şi să nu devină niciodată agresivi sau bigoţi din cauza exemplului prost al celor mai mari sau din cauza imaginilor pe care le-au văzut în filme sau la televiziune.

Inocenţa copiilor trebuie protejată cu orice preţ şi, cred eu, mesajul iubitor şi salvator al lui Isus Cristos ar trebui comunicat celor tineri în primul rând prin exemplul iubirii şi al sacrificiului de sine, primit de la părinţi şi vecini şi prieteni şi profesori. Isus a spus: "Lăsaţi copiii să vină la mine, pentru că a lor este împărăţia cerurilor".

Astfel, fie ca filmul şi televiziunea să ne ajute să protejăm copiii - în inocenţa lor, dacă este posibil, sau de o suferinţă ulterioară, dacă este nevoie. Fie ca tinerii să fie încurajaţi în creativitatea lor şi în dorinţa de a apăra virtutea şi de a lupta cu răul - şi să nu fie niciodată răniţi în încrederea lor plină de iubire.

Arhiep. John Patrik Foley

lecturi: 8.