Timişoara: Capelă pentru adoraţie euharistică perpetuă

Prin împlinirea unei dorinţe mai vechi, după vizita părintelui Justo Lofeudo, misionar din Argentina, în Parohia greco-catolică "Sf. Regina Păcii şi a Unităţii" din Timişoara, la 15 septembrie 2006, s-a deschis o capelă de adoraţie euharistică perpetuă.

Deşi Biserica Catolică o doreşte şi încurajează astfel de iniţiative, a înfiinţa o capelă de adoraţie perpetuă pare un deziderat cu rang de ideal. Totuşi în lume funcţionează peste 2.000 de capele de adoraţie perpetuă. Care e secretul?

În 2002 am asistat la o conferinţă din Viena la o chemare la adoraţie nocturnă de către un carismatic: ca să poată funcţiona adoraţia euharistică în paralel cu o conferinţa pro-life, era nevoia ca participanţii să se înscrie pentru câte o oră. Spre surprinderea mea am văzut că lumea răspundea spontan la această chemare neobişnuită, deşi păreau a nu fi fost înţeleşi dinainte, fiind veniţi din mai multe oraşe - ca şi cum ar fi aşteptat o astfel de invitaţie.

În Parohia greco-catolică "Sf. Regina Păcii şi a Unităţii" din Timişoara a fost oaspete timp de trei luni părintele Justo Lofeudo, misionar din Argentina, cu scopul de a întemeia adoraţia euharistică perpetuă (AEP). Părintele provine din "Societatea Doamnei noastre a Preasfântului Sacrament" cu sediul în Houston, SUA, carisma căreia este răspândirea acestei slujiri în Biserică.

Lumea a răspuns cu generozitate invitaţiei de a se înscrie fiecare pentru o oră de adoraţie pe săptămână: nu numai romano- şi greco-catolici, ci şi ortodocşi. Nu numai că oamenii s-au înscris, ci se şi ţin de cuvânt şi vin în mod punctual la întâlnirea cu Isus. Este ora lor sfântă pentru săptămâna respectivă.

Metoda de întemeiere este simplă: trebuie un ciclu de predici despre importanţa adoraţiei euharistice şi apoi organizarea unei echipe de coordonatori care va urmări în permanenţă acoperirea orelor. Coordonatorii sunt în număr de 29, distribuiţi pe intervale orare şi pe ore, având astfel atribuţiile împărţite.

Desigur că se cere un spirit de sacrificiu şi chiar un efort financiar din cauza telefoanelor care trebuie date. În cele din urmă fiecare adorator este solicitat să-şi găsească propriul înlocuitor atunci când nu poate veni la ora sa sfântă. Însă Dumnezeu nu se lasă întrecut în generozitate şi aduce roade multe şi nesperate.

Mare a fost sărbătoarea în parohie atunci când s-a inaugurat AEP.

Predica părintelui Justo a fost fulminantă şi încărcată de adânci semnificaţii, evanghelia zilei fiind pescuirea minunată:

"Isus Cristos vorbeşte dintr-o barcă. El se află aşezat în barcă iar barca este cea a lui Petru.

Asta înseamnă că Isus Cristos ne vorbeşte în Biserică, deoarece barca este semnul Bisericii. Iar barca nu este una oarecare, ci este barca lui Petru, al primului nostru papă. Cristos învaţă de la catedra lui Petru. Şi toţi îl ascultă. Toţi se află în jurul lui.

Acelaşi lucru se întâmplă cu adoraţia în silenţiu. Noi ne aflăm în jurul lui, prezent în Preasfântul Sacrament. Şi când tăcerea se face percepută, noi îl simţim pe Cristos, auzim cuvântul lui Dumnezeu. Iar el, Cristos, de fiecare dată când noi îl ascultăm operează miracolul, când ascultăm cuvântul, când suntem obedienţi, ca Petru, şi facem ceea ce el ne spune, ceea ce ne inspiră în tăcere.

Şi făcând astfel contribuim la mântuirea proprie şi la cea a altora. Deoarece în capelă se învaţă rugăciunea, a mijloci pentru alţii, a arunca mrejele în marea umanităţii pentru ca cei îndepărtaţi de Dumnezeu să poată fi salvaţi de către el.

Când facem ceea ce vrea Domnul, atunci o să ne dăm seama că el face miracole. El le face împotriva oricărei logici umane şi împotriva simţului comun. După cum a făcut cu acei sărmani pescari. Deşi au pescuit toată noaptea şi nu au prins nici un peşte, au acceptat să arunce mrejele.

Totuşi Petru crede în cuvântul Domnului, crede în Cristos, aruncă mrejele întru credinţă şi se întâmplă pescuirea minunată, şi sunt mulţi peşti care au nevoie de o altă barcă pentru a-i duce.

Aş putea să mă hazardez cu analogia care încearcă să spună că vor fi atâtea roade ale AEP, că vor fi atât de supraabundente încât vor umple şi cealaltă barcă. Vreau să spun că vor fi roade pentru toţi, pentru ambele bărci, pentru ambele Biserici: Catolică şi Ortodoxă !

Dar, ştiţi ceva ?

Bărcile s-au dus împreună să pescuiască şi asta înseamnă unitate. Cele două bărci trebuie să fie împreună, să navigheze împreună, să arunce mrejele împreună, deoarece Biserica este una.

Marea simbolizează lumea, dar şi haosul. În faţa pericolului în care se găseşte umanitatea, în faţa mării apostaziei, trebuie să navigăm împreună, trebuie să ne prezentăm cu unitatea noastră deoarece unul singur este Domn.

În acest scop amintesc intenţiile permanente ale acestei capele de adoraţie perpetuă:

• unitatea Bisericilor Catolică şi Ortodoxă

• apărarea vieţii din momentul concepţiei până la sfârşitul ei natural.

• pacea în familii şi în lume.

Pentru mai multe detalii, poate fi contactată Gerda Chisarău, prin e-mail la chisaraug@yahoo.com.

lecturi: 50.