Roma: Locuri de pelerinaj

Roma este, după Ierusalim, cel mai important loc de pelerinaj pentru creştinii din toată lumea. Vestigii creştine din primele secole şi locuri dedicate memoriei primilor martiri creştini, sunt peste tot în Roma.

* mormântul sfântului apostol Petru în bazilica "Sfântul Petru" la Vatican, lanţurile sfântului Petru în bazilica "San Pietro in Vioncoli";

* mormântul sfântului Paul de pe Via Ostiense, în bazilica "San Paolo fuori le Mura", unde se păstrează şi lanţurile sfântului Paul;

* locuri care păstrează încă vie jertfa martirilor creştini din primele secole: la Vatican, pe locul în care astăzi se înalţă impunătoare bazilica "Sfântul Petru", în sec. I se afla circul lui Caligula şi Nero, unde au avut loc primele persecuţii împotriva creştinilor în anul 64 d.C., în timpul împăratului Nero; apoi persecuţiile au continuat în centrul istoric al Romei la Colosseum şi Circus Maximus; loc de pelerinaj pentru creştini. Se mai întâlneşte şi Închisoarea Mamertina, în arealul Forului Roman, unde erau închişi creştinii ce urmau să moară în arene - aici se păstrează coloana de care au fost legaţi sfinţii Petru şi Paul, precum şi izvorul care a apărut prin minune dumnezeiască, spre a fi botezaţi creştinii din închisoare. Astfel de vestigii au fost scoase la lumină, printre ruinele Imperiului Roman, începând cu sec. al XIX-lea, iar săpăturile arheologice continuă să descopere şi să limpezească istoria primelor veacuri creştine.

* biserici din secolele IV-XI, cu mozaicuri şi fresce de o valoare artistică inestimabilă: bazilica "Santa Maria in Trastevere", bazilica "Santa Sabina", bazilica "San Clemente", bazilica "Santa Maria Maggiore".

* Morminte ale sfinţilor martiri şi moaşte care de-a lungul timpului au fost mutate dintr-o biserică în alta, astăzi multe se află la Vatican, dar nu sunt expuse spre închinare. În baptisteriul bisericii "San Giovani in Laterano" - catedrala Romei şi sediul papei până în sec. al XIV-lea - am descoperit o capelă mică ce adăposteşte sfintele moaşte ale sfinţilor martiri Ciprian şi Iustina. În imediata apropiere, se află biserica "Sfânta Scară", unde credincioşii urcă în genunchi cele 28 de trepte ale scării pe care acum aproape 2000 de ani a urcat Domnul Isus Cristos spre a fi judecat de Pilat. Sfânta Scară duce spre capela numita Sancta Sanctorum (Sfânta Sfintelor) - denumirea se explică prin faptul că aici se aflau sfinte moaşte din toată lumea creştină încât se spunea că nu există pe lume loc mai sfânt decât acesta: "Non est in toto sanctior orbe locus", spune inscripţia de la intrarea în capelă. Sfintele moaşte au fost mutate la Vatican, o dată cu reşedinţa papei, în sec. al XIV-lea, dar a mai rămas aici una dintre cele mai vechi icoane ale Mântuitorului "nefăcută de mână", motiv pentru care se numeşte "Acheropita".

Dincolo de această succintă şi insuficientă enumerare a câtorva dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din Roma, aş dori să mă opresc asupra a două obiective: bazilica "Sfântul Clement" şi catacombele "Sfântul Sebastian", locuri care de obicei scapă turistului grăbit - eu însămi, deşi fusesem de două ori la Roma, nu am ştiut de existenţa şi importanţa lor. De aceea, aş dori să vă împărtăşesc o parte din bucuria pe care eu am simţit-o descoperindu-le şi să readuc în atenţia dumneavoastră imaginea celor doi sfinţi martiri despre care, cred eu, ştim prea puţin.

Bazilica "Sfântul Clement"

Aflată la doar 300 m de Colosseum, bazilica "Sfântul Clement" este una dintre cele mai vechi biserici creştine din lume. În biserica amenajată în casa consulului Titus Flavius Clemens - el însuşi martir creştin - se întâlneau în sec. I primii creştini şi aici slujeau sfinţii apostoli Petru şi Paul. Biserica nu este însă dedicată proprietarului casei, ea a fost construită în jurul anului 380 d.C., în memoria unui alt sfânt Clement, cel de-al patrulea episcop al Romei, contemporan al sfinţilor Petru şi Paul. Despre sfântul Clement, "Martirologiul" relatează că a fost exilat într-o mină din Crimeea în timpul împăratului Traian. Acolo, sfântul Clement şi-a continuat misiunea de creştinare printre prizonierii şi soldaţii romani. Din acest motiv, a fost condamnat la moarte martirică: legat de o ancoră a fost aruncat în Marea Azov şi, prin minune dumnezeiască, redat creştinilor spre îngropare. Trupul sfântului Clement a fost adus la Roma în anul 867, de către sfinţii Ciril şi Metodiu, "apostolii slavilor", care predicaseră evanghelia lui Cristos printre slavii din Crimeea.

Bazilica "Sfântul Clement" are trei nivele: locuinţa romană din sec I în care a funcţionat prima biserică (aflată la aprox. 12 m adâncime, faţă de nivelul actual al solului), biserica din sec. al IV-lea şi biserica din sec. al XII-lea. Până acum 150 de ani, când dominicanii au început săpăturile, nimeni nu ştia că sub biserica "Sfântul Clement" se mai aflau două nivele de construcţii succesive. Frescele din sec. IV-IX descriu cele mai importante evenimente din istoria Bisericii: aducerea moaştelor sfântului Ignaţie Teoforul (ucis de lei în Colosseum, în timpul împăratului Traian), aducerea moaştelor sfântului Clement din Crimeea în sec. al IX-lea şi înmormântarea sfântului Ciril în anul 869 (fratele său, Metodiu a murit 16 ani mai târziu în Moravia - Cehia de astăzi). Altarul bisericii actuale este construit pe mormintele celor doi sfinţi martiri ai Bisericii: sfântul Ignaţiu şi sfântul Clement.

Catacombele "Sfântul Sebastian"

La Roma se păstrează aproximativ 60 de catacombe dintre care cele mai importante se află pe Via Appia Antica - drumul construit în 112 î.C., care lega Roma de Capua. Aristocraţii romani obişnuiau să ridice monumente funerare impunătoare de-a lungul drumurilor de intrare în Roma. Creştinii însă nu aveau cimitire proprii, dar treptat, cetăţenii romani deveniţi creştini au donat terenuri comunităţii creştine spre a fi folosite drept cimitire.

Ajuns pe Via Appia, departe de vacarmul marelui oraş, emoţia este copleşitoare: eşti conştient că mergi pe aceleaşi pietre pe care a călcat sfântul apostol Petru încercând să fugă din calea prigonitorilor; pe Via Appia, sfântul Petru l-a întâlnit pe Isus cu crucea în spate îndreptându-se spre Roma. La întrebarea "Domine, quo vadis?" ("Unde mergi, Doamne?"), Isus i-a răspuns: "Merg la Roma să mă răstignesc a doua oară", iar sfântul Petru a înţeles că trebuie să se întoarcă la Roma, să moară mărturisind credinţa creştină. Biserica "Domine Quo Vadis" (sec. VII) aminteşte şi astăzi creştinilor de întâlnirea sfântului apostol Petru cu Mântuitorul Isus de acum aproape 2000 de ani, iar piatra care păstrează urmele Mântuitorului se păstrează în biserica "Sfântul Sebastian".

Loc de înmormântare şi de întâlnire pentru creştinii primelor veacuri, catacombele sunt pentru creştinii de astăzi loc de aducere aminte a timpurilor de prigoană şi de jertfă, dar şi loc de rugăciune către sfinţii martiri înmormântaţi aici - unii mai cunoscuţi, alţii mai puţin cunoscuţi - toţi însă bineplăcuţi lui Dumnezeu pentru jertfa lor supremă, toţi mijlocitori pentru noi, creştinii din toate timpurile. La Roma sunt deschise spre vizitare cinci catacombe: "Sfânta Agnes" pe Via Nomentana, "Sfânta Priscila" pe Via Salaria şi trei catacombe pe Via Appia Antica: "Sfânta Calixt", "Sfânta Domitila" şi "Sfântul Sebastian".

Catacombele "Sfântul Calixt" (papă în sec. al III-lea) sunt cele mai vizitate, pentru că sunt cele mai vechi şi cele mai mari: cu galerii subterane de peste 7 km, aflate la 20 m sub nivelul solului, săpate pe patru nivele. Aici se află mormintele sfinţilor martiri Cecilia (sec. al II-lea), Lucina, Fabian, Eusebiu, Gaius, cripta papilor şi mormântul sfântului Tarciziu, copilul care a fost ucis în timp ce ducea sfânta Împărtăşanie de la catacombe la închisoarea creştinilor ce urmau a fi ucişi - din acest motiv i se spune "Sfântul Euharistiei". Frescele de pe pereţii galeriilor sunt bogate în simboluri folosite de creştinii primelor veacuri drept limbaj codificat, spre a nu fi recunoscuţi de păgâni: imaginea bunului păstor, ancora şi corabia (simboluri ale mântuirii), pasărea Phoenix (simbolul învierii), peştele (în limba greacă cuvântul ixthys = peşte, formează un acrostic: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul), monograma lui Isus (suprapunerea a două litere din alfabetul grec: X şi P, primele două litere ale cuvântului Cristos).

Catacombele "Sfântul Sebastian" sunt mult mai mici, dar mai bogate în semnificaţii. Denumirea de catacombe a fost dată iniţial acestui loc, pe care romanii îl numeau "ad catacumbas", cuvânt derivat din limba greacă: kata = lângă şi kymbas = cavitate sau adâncitură. Denumirea se explică prin faptul că în apropiere se afla o carieră de piatră (tuful vulcanic, în care sunt săpate catacombele). Ulterior, termenul de "catacombas" s-a extins asupra tuturor cimitirelor creştine. În catacombele "Sfântul Sebastian" sunt înmormântaţi sfinţi martiri din sec. al III-lea: Eutichius, Quirinus, Maximus, Sebastian.

Iniţial loc de înmormântare pentru familiile aristocrate romane, catacombele au devenit, începând cu secolul al III-lea, important loc de întâlnire pentru creştini deoarece, timp de aproximativ 55 de ani, aici a fost mormântul provizoriu al sfinţilor apostoli Petru şi Paul. În anul 257 d.C., împăratul Valerian a pornit ample persecuţii şi a interzis creştinilor să se mai întâlnească în cimitire. Erau cunoscute autorităţilor locurile de întâlnire din Via Ostiense (unde era mormântul sfântului apostol Paul) şi de la Vatican (unde era mormântul sfântului apostol Petru). De aceea, pentru a scăpa de furia prigonitorilor, creştinii au găsit un loc nou de întâlnire, în Via Appia, unde au mutat şi moaştele sfinţilor apostoli, spre a se putea aduna aici în cinstea lor. Desele întruniri de comemorare a sfinţilor apostoli, erau urmate de un "refrigerium" (o agapă), iar sala în care acesta avea loc, păstrează peste 600 de inscripţii "scrijelite" pe pereţi de creştinii care au participat şi pregătit "refrigerium" în cinstea sfinţilor apostoli Petru şi Paul, creştini veniţi din toate colţurile imperiului. În timpul sfântului împărat Constantin, s-au construit biserici în cinstea sfinţilor apostoli, pe locul în care aceştia au fost iniţial înmormântaţi, iar sfintele moaşte au fost mutate acolo unde se află şi astăzi: mormântul sfântului Petru, la Vatican (în bazilica "Sfântul Petru"), iar mormântul sfântului apostol Paul, în Via Ostiense (în bazilica "San Paolo fuori le Mura"). În Via Appia, spre a aduce aminte că aici a fost mormântul provizoriu al sfântului apostol Petru şi Paul, s-a ridicat Bazilica Apostolorum. Din sec. al VI-lea, biserica a luat numele de "Sfântul Sebastian", sfânt martir care devenise atât de venerat, încât era considerat al treilea sfânt patron al Romei, alături de sfântul apostol Petru şi Paul.

Despre sfântul Sebastian scrierile Bisericii din sec. al IV-lea (Depositio Martyrum, 354 d.C.) dau foarte puţine date: numele (gr. "sebastos"= venerabil), martiriul şi locul de îngropare (în catacombe). Nu se dau informaţii nici asupra anului martiriului (probabil 288 sau între 303 şi 305), nici asupra vieţii. Scrieri ulterioare, din sec. al V-lea şi al VI-lea, în greacă şi latină, relatează cu mai multe amănunte istoria vieţii sfântului Sebastian, aşa cum circula printre creştinii acelor vremuri. Originar din Galia, dar crescut la Mediolanum (Milano), sfântul Sebastian a fost ofiţer în garda împăratului Diocleţian - cel care a dat patru edicte succesive împotriva creştinilor, în timpul său având loc mari persecuţii. Persoană cu influenţă în administraţia Romei şi având acces în familiile aristocrate romane, sfântul Sebastian a dus o bogată activitate de evanghelizare printre acestea, dar, mai ales, a rămas în memoria creştinilor din toate timpurile pentru ajutorul dat prizonierilor creştini, având grijă ca ei să primească sfânta Împărtăşanie înainte de a merge la moarte în arenele romane. S-a folosit de funcţia sa pentru a-i ajuta pe creştini, anunţându-i când se apropia o mare prigoană, spre a se putea ascunde în catacombe. Prins de gărzile imperiale, sfântul Sebastian a fost condamnat să fie ucis cu săgeţi, chiar de soldaţii care se aflaseră sub comanda lui. Trupul său a fost găsit de văduva sfântului Castulus, Irina, care, descoperind că nu este mort, l-a îngrijit până la vindecarea completă. După miraculoasa vindecare, sfântul Sebastian, ignorând sfaturile prietenilor de a pleca departe de Roma, a hotărât să-şi mărturisească din nou credinţa în faţa împăratului Diocleţian. De data aceasta, a fost dus în Circus Maximus - cel mai mare hipodrom roman, aflat pe colina Palatinului - unde a fost omorât în bătaie, cu toiege. Pentru ca trupul său să nu fie găsit de creştini, soldaţii l-au aruncat în Cloaca Maxima - sistemul de canalizare al Romei. Dumnezeu nu a lăsat însă ca trupul sfântului martir să rămână neştiut de creştini: sfântul Sebastian a apărut în vis unei creştine de rang nobil, Lucina, căreia i-a descoperit locul unde se afla trupul său şi i-a poruncit să îl îngroape în catacombele din Via Appia, lângă mormintele sfinţilor apostoli Petru şi Paul. În catacombe se află şi astăzi mormântul sfântului Sebastian, iar în relicvariu - alături de alte sfinte moaşte - se păstrează una dintre săgeţile care au străpuns trupul sfântului şi o parte din stâlpul de care a fost legat şi bătut până la moarte.

Începând din sec. al V-lea, se păstrează numeroase reprezentări ale sfântului Sebastian la Roma, dar şi în afara ei, la Ravenna, Grado, în Spania şi în nordul Africii, ceea ce demonstrează răspândirea cultului sfântului Sebastian în întreg Imperiul Roman. Fresca din catacombele sfântului Calixt (sec. al V-lea) sau mozaicul din bazilica "San Pietro in Vincoli" (sec. al VII-lea) ne arată un sfânt Sebastian bătrân, îmbrăcat în haine romane. În iconografia de mai târziu, sfântul Sebastian este subiect favorit pentru mari pictori precum Botticelli, Tintoreto, Raffaello, Michelangelo, Rondinelli, Memling sau El Greco, care îl reprezintă ca pe un tânăr frumos, cu trupul aproape gol, străpuns de săgeţi.

Sfântul Sebastian este considerat cel de-al treilea sfânt patron al Romei, mai ales după anul 680, când a salvat Roma de o epidemie de ciumă, fiind de atunci venerat ca "taumaturg" (vindecător). În evul mediu era, de asemenea, venerat ca protector al arcaşilor şi al militarilor, iar de 500 de ani este sfântul protector al Gărzii Elveţiene de la Vatican. Sfântul Sebastian este sărbătorit la 20 ianuarie, în calendarul romano-catolic, şi la 18 decembrie, în calendarul ortodox: un sfânt printre miile de sfinţi din calendar, poate pe nedrept prea puţin cunoscut de creştinii din România.

Cuvintele sunt de obicei prea puţine şi prea sărace să exprime jertfa Mântuitorului Isus Cristos şi a sfinţilor martiri, bineplăcuţi lui Dumnezeu. Un pelerinaj la Roma, în postul Paştelui, pe urmele celor care au jertfit totul pentru Cristos e, cu siguranţă, un prilej de a ne smeri noi, creştinii cei de azi, cărora ni se cere doar să jertfim puţine din cele ale trupului: hrană, plăceri, invidii.

Clara Râpan

lecturi: 169.