Bucureşti: Declaraţie despre ceangăi în Senatul României

Dl. Ioan Chelaru, senator din partea PSD Neamţ, în ziua de 13 februarie 2006, a făcut o declaraţie în plenul Senatului României despre comunitatea romano-catolicilor din Moldova.

* * *

Ceangăii - de la enigmă la adevăr

Există în acest moment o presiune fantastică de a denatura adevărul, de a defini în mod eronat comunitatea romano-catolicilor din Moldova drept o minoritate etnică "asuprită". Este scandalos mesajul şi modalitatea de prezentare, zilele acestea, a filmului "Fabricat în România", în Parlamentul European. Comunitatea este prezentată sub denumiri ca "ceangăi", "ceangăi-maghiari", o minoritate maghiară care trăieşte în sărăcie şi este marginalizată tocmai pe aceste considerente. Dincolo de maniera tendenţioasă de abordare, falsul grosolan prezentat de acest film nu poate fi trecut cu vederea.

Consider că este momentul să afirmăm, din nou, că noi, cei care reprezentăm această minoritate creştină catolică din Moldova, suntem urmaşii unor populaţii româneşti maghiarizate, şi nici nu suntem, dar nici nu ne-am considerat niciodată, o minoritate etnică. Nu neg însă că suntem şi vom rămâne probabil, o minoritate religioasă, dar este cu totul altceva.

Ceea ce se face acum, în discuţii de cele mai multe ori "teoretice", reprezintă un abuz întreţinut sistematic prin falsuri şi denaturări în dorinţa de a se susţine, împotriva tuturor realităţilor, că în România ar fi încălcate drepturile acestor comunităţi. Eu pot să vă spun, şi vă spun cu toată sinceritatea, că am trăit şi am simţit întotdeauna româneşte şi nimeni, niciodată, n-o să îmi scoată, indiferent câte încercări se vor face, câte cărţi se vor scrie, acest fapt din suflet.

În problema romano-catolicilor din Moldova, există o linie de abordare, care aparţine părţii maghiare, şi care porneşte de la scrierile unui misionar catolic secui din 1781, Zold Peter. Sosit în Moldova, el a produs, conştient sau nu de ceea ce face, o inovaţie lingvistică: "ceangăii-maghiari", raportând-o la comunitatea romano-catolicilor şi creând astfel un fals etnonim. Din acel moment, cercetătorii unguri s-au lansat în căutarea originilor acestei etnii imaginare, ajungându-se să se vorbească succesiv de "ceangăi" de origine cumană, cabară, pecenegă, hunică sau maghiară.

Teoriile respective ocolesc cu grijă, scandalos aş spune, posibilitatea apartenenţei la poporul român a catolicilor moldoveni, elementele tradiţionale, care îi înscriu în mod evident în această arie culturală, fiind considerate ca rezultate ale asimilării exercitate de majoritatea românească. Procedând evident partizan în această manieră, partea ungară ajunge invariabil la concluziile vizate de la bun început: în Moldova ar exista o minoritate etnică de origine maghiară, misterioasă, exotică şi fascinantă, "ceangăi", care este însă ameninţată cu dispariţia, vinovate de această situaţie fiind Biserica Catolică şi, bineînţeles, statul român. Din păcate, organismele europene, în principal anumite subcomisii ale Consiliului Europei, au căzut în capcana cu migală construită de aparatul propagandistic maghiar şi, fără a întreprinde mai întâi o cercetare ştiinţifică a problemei, s-au grăbit să adopte documente pentru "salvarea" presupusei minorităţi. S-a ajuns astfel la celebra, de acum, "Recomandare 1521" care vorbeşte despre ceangăi şi limba ceangăiască, considerate de origine maghiară certă, pentru ca abia la sfârşitul documentului să se facă propunerea absolut necesară de "a se cerceta şi inventaria caracteristicile lingvistice şi etnografice ale acestora".

Cred că asemenea paradoxuri ar fi putut fi evitate dacă "europenii" ar fi avut disponibilitatea

să "audă" sau măcar să asculte şi alte argumente decât cele ale părţii maghiare. S-ar fi observat că moldovenii catolici sunt şi se consideră români dintotdeauna. S-ar mai fi putut constata că, de la 1781, până în prezent, partea maghiară trage încontinuu aceleaşi semnale în legătură cu "pericolul iminent al asimilării maghiarilor din Moldova", numind provincia drept "marele cimitir al naţiunii maghiare".

Dacă situaţia ar fi aşa, i-aş invita pe susţinătorii acestor aberante idei să răspundă la câteva întrebări: Cum a supravieţuit presupusa comunitate şi a crescut numericeşte? Cum de a avut un statut egal cu populaţia majoritară timp de peste 300 de ani? Ar fi fost posibile toate acestea în contextul mult reclamatei politici de asimilare a unei populaţii de aproape 300.000 de locuitori făcută de statul român? Unde sunt dovezile serioase şi ştiinţifice care susţin asemenea teorii?

Trebuie să înţelegem că este vorba despre identitatea unor oameni sau a unor comunităţi. Ce elemente luăm în calcul când stabilim o identitate, mai ales decât dacă ea este revendicată de naţiuni diferite? Este simpla declaraţie a câtorva persoane, din zona Bacău, suficientă pentru a stabili un adevăr istoric? Nu încălcăm cumva principiul de drept "testis unus, testis nullus"? cred că problema identităţii trebuie să cuprindă în mod obligatoriu şi abordarea unor elemente definitorii ale acesteia, cum sunt, de exemplu, cele care decurg din apartenenţa etnică: etnia, limba, istoria şi tradiţiile culturale, iar simţământul apartenenţei reprezintă principale repere identitare ale catolicilor din Moldova, de care trebuie să se ţină seama dacă se doreşte cu adevărat aflarea adevărului istoric.

Constat că în ultimii 10-15 ani au apărut din ce în ce mai multe "teorii" sau afirmaţii tendenţioase privind implicarea Bisericii în aşa-zisa politică asimilaţionistă, care ar fi dusă împotriva "ceangăilor maghiari", a cărei consecinţă ar fi dezbinarea comunităţii credincioşilor catolici din Moldova. Am întâlnit afirmaţii extrem de grave, total nejustificate împotriva unei Biserici care promovează echilibrul şi armonia în rândul credincioşilor săi. Astfel, s-a mers chiar până acolo, încât a fost acuzat Vaticanul, că prin crearea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, nu a făcut decât să participe la procesul de românizare a "ceangăilor maghiari".

De ce aduc această problemă în discuţie? Pentru că eu o trăiesc, cum au trăit-o şi părinţii, bunicii şi străbunicii mei, şi mă confrunt cu această falsă "problemă a ceangăilor", problemă care în realitate nu există. Pentru că identitatea catolicilor moldoveni trebuie să fie apărată şi conservată, iar deciziile care ne privesc nu trebuie să conducă la denaturarea adevărului istoric, plecând de la premise false sau prin informare selectivă şi unilaterală, de către surse interesate.

Textul, invitaţiile făcute europarlamentarilor pentru a viziona filmul amintit conţine un neadevăr flagrant, aş spune o minciună sfruntată, dacă bunul simţ nu m-ar opri din a îmi cataloga proprii colegi astfel. România este prezentată ca un teren al confruntărilor etnice, unde drepturile minorităţilor sunt încălcate în permanenţă şi populaţia romano-catolică din zona Moldovei aparţine, zice-se, diasporei maghiare. Se sugerează faptul că folosirea limbii maghiare în public în România este pasibilă de pedeapsă penală, un lucru cât se poate de neadevărat. Nu sunt amintite nici drepturile legiferate ale etnicilor maghiari, nici şcolile în limba maternă, nimic din toate acestea.

Consider că limita a fost depăşită, iar astfel de încercări de a denatura adevărate valori şi de a detrona istoria trebuie oprite.

Stimaţi colegi, dacă nu înţelegeţi că această comunitate catolică din Moldova doreşte numai să trăiască bine, măcar lăsaţi-o să mai trăiască.

Ioan Chelaru,
senator PSD Neamţ

lecturi: 14.