Valea Seacă: Ultimul drum al părintelui Mihai Diac

După şase ani şi jumătate de Preoţie, părintele Mihai Diac, unul dintre cei 26 de preoţi hirotoniţi în vara anului 1999, s-a întors la Domnul, acolo de unde acum 33 de ani era trimis în lume. Un drum relativ scurt, dar nu lipsit de semnificaţie. A murit la 1 ianuarie 2006, în Spania, într-un accident de circulaţie.

Părintele Mihai Diac (25 septembrie 1972 - 1 ianuarie 2006) a fost şi va rămâne în memoria colegilor şi a celor care l-au cunoscut ca fiind copilul, tânărul, seminaristul şi apoi preotul care folosea foarte des expresia: "Lasă, mă!", lăsându-ne să înţelegem că orice problemă avea o rezolvare. Plin de optimism şi de viaţă avea pentru fiecare un zâmbet şi un cuvânt de încurajare.

A intrat în Seminarul din Iaşi în toamna anului 1991 alături de alţi 26 de colegi. În anul 1993 a dat examenul de bacalaureat, iar în toamna aceluiaşi an a fost admis în anul I, ciclul de filozofie. În anul 1996 a făcut admiterea printre candidaţii la ordinele sacre, îmbrăcând totodată şi haina clericală. În anul 1997 a primit ministerul lectoratului, în 1998 ministerul acolitatului, iar în acelaşi an, la sfârşitul anului V, a primit diaconatul în biserica "Sf. Petru şi Paul" din Bacău. Un an mai târziu, la 29 iunie 1999, în catedrala din Iaşi, alături de alţi 26 de colegi, primea sacramentul Preoţiei prin impunerea mâinilor Excelenţei sale Petru Gherghel.

Cu această dată lua sfârşit drumul formării din Seminar. Părintele Mihai a fost numit preot colaborator la Parohia Gura Humorului, timp de trei ani, după care a fost transferat la Parohia "Sf. Anton" din Iaşi, unde a activat doi ani. În anul 2004 a fost trimis în Spania pentru a se îngriji de românii din zona Lleida. A venit însă ziua de 1 ianuarie 2006, prima zi a noului an; părintele Mihai ştia că trebuie să-l înceapă celebrând sfânta Liturghie pentru toţi cei încredinţaţi grijii lui pastorale. A pornit spre Saragosa, dar nu a mai ajuns. Dumnezeu a hotărât să-l "oprească" la început de an, înainte să ajungă acolo unde îl chema misiunea de preot şi păstor. Aşa a vrut Dumnezeu!

Părintele Mihai învăţase în Seminar că nu noi hotărâm când intrăm în viaţă şi nu noi decidem când ieşim din ea. Dumnezeu le rânduieşte pe toate, după voinţa sa.

La înmormântare, care a avut loc luni, 9 ianuarie, la Valea Seacă (Bacău), au participat PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi, PS Aurel Percă, episcop auxiliar de Iaşi, PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, pr. Ioan Ciuraru, provincialul Provinciei Franciscane "Sf. Iosif", circa 100 de preoţi, familia, precum şi un mare număr de credincioşi. Au fost prezenţi şi credincioşi din parohiile Gura Humorului şi Iaşi "Sf. Anton", unde părintele Mihai a activat ca vicar înainte de plecarea în Spania.

Ceremonia de înmormântare a început la ora 10.30, urmată de sfânta Liturghie şi procesiunea până la cimitir.

PS Petru Gherghel, care a prezidat celebrarea înmormântării, a apreciat în mod deosebit slujirea pe care părintele Mihai a împlinit-o cu mult entuziasm şi dăruire pentru Cristos, atât în Dieceza de Iaşi, cât şi în cea de Lleida, Spania. Atât credincioşii, cât şi preoţii de Moldova şi Lleida l-au remarcat ca fiind un preot deosebit; mereu cu zâmbetul pe faţă, disponibil, generos şi gata în orice moment să ajute. Biserica întreagă îi este recunoscătoare pentru slujirea sa.

PS Anton Coşa, în cadrul predicii, a subliniat importanţa preotului în cadrul comunităţii de credinţă, precum şi a exemplului pe care acesta este chemat să-l dea. Părintele Mihai a fost un exemplu pentru cei care l-au cunoscut.

La sfârşitul sfintei Liturghii, părintele Juan Mora, parohul părintelui Mihai din Spania, a ţinut să prezinte un mesaj din partea Sfinţiei sale, a comunităţii pe care o păstoreşte şi pe care a păstorit-o şi părintele Mihai, precum şi din partea PS Francisc Xaveriu, episcop de Lleida. Din mesaj a reieşit iubirea pe care comunitatea din Spania o poartă părintelui Mihai, precum şi durerea pentru plecarea atât de neaşteptată din mijlocul lor.

Din partea colegilor a vorbit pr. Felician Tiba care a mulţumit familiei şi comunităţii pentru că l-a oferit clasei (promoţiei 1999) ca şi coleg, iar Bisericii ca preot.

Părintele Mihai va rămâne cu siguranţă mult timp în memoria celor care l-au cunoscut. Seninătatea, optimismul şi disponibilitatea au fost punctele marcante ale vieţii şi preoţiei lui, ce-i drept, scurtă, dar destul cât să arate că Dumnezeu este iubire şi că el a fost un instrument al iubirii lui pentru Biserică.

Doamne, nu ne pare rău că l-ai luat. Era dreptul tău! Ne pare bine că, în drumul vieţii noastre, l-am cunoscut, l-am apreciat, l-am însoţit, iar acum nu ne rămâne decât să ne rugăm ca să-l faci fericit alături de sfinţii tăi în paradis, iar nouă, colegilor săi preoţi, şi Bisericii întregi să ne dai curaj pentru a merge mai departe.

Să se odihnească în pace!

Pr. Felician Tiba

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 9 ianuarie: Valea Seacă: Ultimul drum al părintelui Mihai Diac.

lecturi: 22.