Pârâul Rece: Exerciţii spirituale

Pentru tinerele care se pregătesc să intre în postulandat, respectiv în noviciat, în cadrul Congregaţiei Surorilor Franciscane Misionare de Assisi, în perioada 28 august - 1 septembrie, la Pârâul Rece, jud. Braşov, au fost organizate trei zile de exerciţii spirituale. Meditaţiile au fost propuse de pr. Felician Tiba.

Momentul de har a fost deschis duminică seara printr-o invitaţie specială: "Vă invit să vă simţiţi libere! Va trebui să descoperim aici bucuria că Dumnezeu are primul loc în viaţa noastră". Fiecare zi a avut o temă specială, pe lângă tema generală a exerciţiilor: "Dumnezeu are primul loc".

Prima zi: "Încrederea". Tema a fost propusă cu ajutorul pildei grăuntelui de muştar. Un mic punctuleţ, care, cu eforturi, cu sacrificii, creşte un copac atât de mare, încât păsările cerului îşi fac cuib în el, iar drumeţul ostenit se odihneşte la umbra ramurilor lui. O aluzie cum nu se putea mai bine la începutul aventurii vieţii noastre. Am fost un mic punct, apoi două, apoi patru, apoi opt, până când am ajuns un om, un fiu, o fiică a lui Dumnezeu, invitaţi la a creşte în continuare în viaţa fizică, în viaţa harului, până acolo încât aproapele nostru să găsească în noi un sprijin, o mângâiere, să-l găsească pe Dumnezeu.

A urmat a doua zi: "Timp acordat pentru a sta cu Isus". Dimineaţa a început cu o provocare: "Vreţi oare să plecaţi şi voi? La cine să mergem, Doamne, tu ai cuvintele vieţii veşnice!" Şi am optat să rămânem cu Isus chiar dacă în meditaţia de după-amiază ni s-a arătat încă o dată cât de slabi putem fi: "N-aţi putut veghea nici măcar un ceas cu mine?" Aşa a mai trecut o zi, o zi în care din nou am descoperit cât de important este să dăm din timpul "aşa-zis al nostru" lui Dumnezeu.

A treia zi: "Chemarea şi răspunsul". A fost ziua provocării directe, a ultimului asalt înaintea unui "da" pe care tinerele urmează să-l dea pentru o nouă etapă a răspunsului lor: postulandatul şi noviciatul.

De dimineaţă s-a reflectat asupra chemării profetului Isaia. Şi el a răspuns cu greutate, şi el s-a confruntat cu nesiguranţa, cu teama sau poate cu umilinţa că era prea mare demnitatea de a merge în numele Domnului. El a acceptat totuşi să meargă, şi-a dat chiar şi viaţa ca martir pentru Domnul. Maria, şi ea, în meditaţia de după-amiază, ne-a amintit că în slujire ne-a luat-o înainte. Ea a fost cea care l-a slujit în mod direct pe Fiul lui Dumnezeu, ea e cea care, prin exemplul ei, ne inspiră să-l slujim acum pe Fiul ei în aproapele nostru, după regula sfântului Francisc şi după inspiraţia fondatorilor noştri: părintele Giuseppe Antonio Marcheselli şi sora Angela Del Giglio.

În condiţiile de astăzi, când din ce în ce mai puţine tinere aleg să-şi consacre viaţa lui Dumnezeu prin intermediul unei anumite carisme, tinerele care au făcut o ultimă verificare în vederea pasului important pentru răspunsul lor, respectiv postulandatul şi noviciatul, dau mărturie că Biserica se poate baza în continuare pe aportul lor. La rândul lor, sunt o invitaţie pentru alte şi alte tinere încă în căutarea unui drum concret de slujire.

Sr. Veronica Balint, SFMA
 

lecturi: 18.