Centenarul Bisericii din Pleşa

Pentru a şasea oară, în perioada 10-12 septembrie, Uniunea Polonezilor din România cu sediul la Suceava a organizat Zilele Culturii Polone desfăşurate sub deviza comună "Mai aproape unii de alţii". Scopul manifestărilor reunite sub acest generic este acela de a populariza cultura polonă în România, de a prezenta comunitatea poloneză din întreaga ţară, mai ales din binecuvântata Bucovină, şi de mai adăuga o "cărămidă" la construirea unor relaţii polono-române normale, caracterizate prin respect reciproc şi cunoaştere a moştenirii culturale. Polonezii, ce trăiesc de peste două veacuri aici, doresc să devină o punte între Polonia şi România, doresc să contribuie la apropierea şi mai buna înţelegere între cele două popoare.

A intrat deja în tradiţia Zilelor Culturii Polone ca cea de-a treia zi a manifestărilor să fie dedicată unei comunităţi rurale de polonezi bucovineni. Alegerea s-a oprit, de data aceasta, la satul Pleşa, com. Mănăstirea Humorului. Alegerea a fost motivată de împlinirea a 100 de ani de la sfinţirea bisericii din această localitate întemeiată în 1836.

După multe decenii, locuitorii Pleşei şi-au văzut visul cu ochii, acela de a avea biserica lor, ea a fost sfinţită în 1904 purtând hramul "Sfânta Ana". Pe rând, biserica a aparţinut parohiilor din Gura Humorului, Soloneţu Nou, pentru ca din ianuarie 2003 să fie afiliată Parohiei Poiana Micului, paroh fiind în prezent pr. Marius Bucevschi. În altarul central tronează statueta patroanei satului şi bisericii: sfânta Ana.

După 1989, biserica a fost renovată din temelii, iar locuitorii satului au avut cinstea de a primi pe Excelenţa sa Petru Gherghel, episcop de Iaşi, care a sfinţit biserica în ziua de 26 iunie 1993.

În ziua de 12 septembrie 2004, la ora 12.00 s-a celebrat sfânta Liturghie concelebrată pentru a marca centenarul bisericii din Pleşa la care au participat invitaţii la Zilele Culturii Polone, consulul Republicii Polone la Bucureşti, Marian Borys Sekala, delegaţia voievodatului Silezia condusă de dl. Jan Grela, delegaţia voievodatului Lubuski condusă de dl. Edward Fedko, reprezentanţi ai autorităţilor locale, numeroşi credincioşi din Soloneţu Nou, Poiana Micului şi alte localităţi bucovinene, reprezentanţi ai comunităţilor poloneze din Suceava, Bucureşti, Iaşi, Constanţa. Liturghia a fost oficiată de episcopul Petru Gherghel în prezenţa preoţilor veniţi din Polonia: Jerzy Pawlik din Katowice, Tadeusz Pater din Przemysl, Andrzej Ziólkowski din Cracovia şi capelanul muntenilor, Czadca Wladyslaw Hejmej. Au fost prezenţi şi preoţii Stanislaw Kucharek din Chişinău, originar din Poiana Micului şi Ionuţ Strejac de la catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti. Dintre preoţii decanatului de Suceava au fost prezenţi: pr. paroh Marius Bucevschi şi pr. Ştefan Babiaş.

Prin nota sa religioasă, cea de a treia zi a manifestărilor din cadrul Zilelor Culturii Polone a dovedit, încă o dată, că dimensiunea spirituală face parte integrantă din viaţa cotidiană a polonezilor. Pentru cei peste 200 de locuitori ai acestui sat izolat pe înălţimile Obcinilor Bucovinei, această zi a reprezentat o sărbătoare cu semnificaţii deosebite ce nu va fi uitată şi despre care se va vorbi încă mult timp de acum înainte ca intrând în tradiţia orală ce va fi transmisă din generaţie în generaţie.

Stanislav Iachimovschi

* * *

Din istoria localităţii Pleşa

Istoria acestei localităţi bucovinene este legată de emigrarea muntenilor (górale) din regiunea Czadca, situată la graniţa slovaco-polonă, în Bucovina. La începutul secolului al XIX-lea (1803) aceşti munteni s-au aşezat la periferia Cernăuţiului (suburbiile Clocucica şi Calceanca), dar şi în localităţi ca Tereblecea, Crasna Stara Huta ş.a.

Din cauza condiţiilor grele de trai, o parte dintre cei stabiliţi aici au decis să se aşeze în altă parte a Bucovinei, înaintând în 1835 o petiţie administraţiei districtului Cernăuţi prin care cereau să li se aprobe aşezarea pe teritoriul domeniului Ilişeşti, la sud de muntele Pleş (734 m), denumirea transformată fiind ulterior în Pleşa. În urma aprobării cererii, 16 familii de munteni polonezi (24 după alţi autori) au întemeiat, în 1836, colonia Pleş, aşezată de-a lungul drumului militar austriac, mai la sud de Soloneţu Nou.

Numărul locuitorilor Pleşei s-a menţinut aproximativ constant, de la întemeierea satului până astăzi. În anul 1857 în Pleşa locuiau 141 de persoane, în 1880 - 217, în 1890 - 216 în 1900 - 210, în 1910 - 254, în 1930 - 259, în 1967 - 250 (47 de familii după Emil Biedrzycki), 210 persoane conform recensământului populaţiei din 7 ianuarie 1992.

*

"Muntele Sfintei Ana"

Drumul, ce şerpuieşte din Valea Humorului, te duce la Pleşa în vârf, unde căsuţele sunt dominate impunător de biserica cu hramul "Sfânta Ana".

Din 1836, anul întemeierii satului, preoţii Parohiei Gura Humorului au păstorit locuitorii din Pleşa. Neavând biserică proprie, locuitorii din Pleşei mergeau la biserica parohială din Gura Humorului, situată la o distanţă de 9 km.

Biserica cu hramul "Sfânta Ana" a fost construită la începutul secolului al XX-lea, iar sfinţirea a avut loc în 1904. A fost meritul locuitorilor Pleşei care şi-au zidit singuri bisericuţa. În urma înfiinţării vicariatului apostolic al Bucovinei cu capitala la Cernăuţi în 1921, au avut loc câteva schimbări administrative. Pleşa a fost afiliată la noua înfiinţată parohie din Soloneţu Nou.

Biserica n-a avut de suferit de pe urma celor două războaie mondiale. În timpul Celui de-al II-lea Război Mondial, armata germană, ce staţiona în Pleşa, a amenajat în biserică un atelier de tâmplărie. Statueta "Sfânta Hanka" din altarul principal a fost salvată, căci ea a fost dusă de către preoţii militari germani la Câmpulung. În anul 1944, un oarecare Majerik din Pleşa a adus pe spinarea unui măgăruş statueta "Sfânta Hanka" şi ea a fost din nou amplasată în altarul principal. A fost un prilej de mare bucurie pentru locuitorii Pleşei, care au redobândit cea mai de preţ comoară - patroana satului lor.

O dată cu căderea comunismului în decembrie 1989, noile realităţi sociale au permis renovarea acestei frumoase biserici. În ziua de 26 iunie 1993, în ziua celebrării hramului "Sfinţii Ioachim şi Ana", biserica renovată din temelii a fost sfinţită de către Excelenţa sa episcopul Petru Gherghel. Din ianuarie 2003 Pleşa a fost afiliată Parohiei Poiana Micului, paroh fiind, în prezent, pr. Marius Bucevschi.

*

Pleşa astăzi

Locuitorii Pleşei, în mod tradiţional, se ocupă de lucrarea pământului şi de creşterea animalelor. Unii lucrează în păduri şi doar câţiva mai produc cărbune din lemn. În afară de aceasta, ei se remarcă prin dogărit - meşteşug al câtorva locuitori ai satului, specializată în mod deosebit fiind familia Alexandrovici. Numeroşi locuitori, mai ales tineri, au plecat în străinătate, temporar, în căutarea de condiţii mai bune şi de loc de muncă.

Aproape în vârful muntelui se află centenara biserică cu hramul "Sfânta Ana". Nu departe, mai jos se află şcoala cu patru clase şi grădiniţa şi, alături, sala Căminului Cultural. În Pleşa activează Asociaţia Polonezilor al cărei preşedinte este, în prezent, Iosif Alexandrovici. Dintre cei peste 200 de locuitori, doar câţiva declară o altă naţionalitate decât cea polonă.

Pleşa este un sat cu o foarte frumoasă aşezare, cea mai fermecătoare şi pitorească dintre toate satele din sudul Bucovinei locuite de muntenii din Czadca şi, poate, cea mai distinctă, având "propriul" său caracter puternic ca şi al locuitorilor săi, căliţi de deosebit de grelele condiţii de trai şi de permanentul urcuş pe drumul abrupt.

Figura cea mai adesea asociată cu Pleşa este Bolek Majerik - poet şi sculptor, laureat a numeroase concursuri de poezie din Polonia, autor a trei plachete de versuri ("Întruparea cuvântului" - 1997, "Printre zei, copaci şi oameni" - 2002, "Cine sunt eu?" - 2003) şi a nenumărate poezii ce-şi aşteaptă publicarea. El este indisolubil legat de satul său natal - cu Stânca Uliului, în care s-au născut primele lui sculpturi, cu pârâul sau cu păduri de fagi, mereu prezente în poeziile sale. Scrie în limba polonă, sculptează mai ales figuri ale voievozilor moldoveni; este mândru atât de originea sa poloneză, cât şi de faptul că s-a născut pe pământ românesc.

lecturi: 123.