Simpozion internaţional la Iaşi (a doua zi - masa rotundă)

Marţi, 9 martie, la ora 16.00, în aula magna a Seminarului Teologic din Iaşi au continuat lucrările Simpozionului intenţional printr-o masă rotundă al cărei moderator a fost pr. prof. dr. Viliu Dancă. Invitaţii speciali ai acestei discuţii au fost prof. dr. Vittotio Posenti, prof. dr. Flavio Pajer, pr. prof. dr. Willi Müller, Mons. Gerard Njen şi pr. James McCann SJ. Tema dezbătută a fost "Punctele calde şi perspective ale Bisericii Catolice în Europa, Asia, Africa şi America.

Discuţia a debutat cu întrebarea: Care ar trebui să fie contribuţia Bisericii pentru a ajunge la omul educat? Problematica a fost văzută în diversitate, în funcţie de realităţile cu care se confruntă Bisericile diferitelor continente. În Europa şi America se pune astăzi accentul pe elementul utilităţii culturii. Nu trebuie să ne gândim la cultură numai ca la o finalitate comercială. Importantă este căutarea adevărului ca o principală misiune a culturii. Occidentul trăieşte astăzi într-o mare criză sceptică, criză de căutare a adevărului. Este necesară reluarea cercetării omului ca acela care nevoie de adevăr. Se poate face şcoală în două moduri: prin instrucţie sau prin educaţie. Cele două verbe "a instrui" şi "a educa" nu trebuie separate. Educaţia nu lipseşte niciodată în momentul instrucţiei, iar instrucţia nu se poate face fără educaţie.

Şcoala din China se fundamentează pe aspectul de instruire, însă există şi o tradiţie chineză de "a forma". În Africa un rol important în educaţie îl au mai ales şcolile private. A fost menţionată şi prezenţa unei universităţi catolice.

Este posibil ca unii oameni de ştiinţă să stimuleze teologia?

Se poate vorbi despre o dezvoltare a teologiei pornind de la ştiinţă. Însă un bun dialog între ştiinţă şi teologie cere intervenţia filozofiei, iar aceasta în momentul actual se pare că este absentă. În epoca postmodernă este posibilă o nouă civilizaţie de inspiraţie postcreştină, mai ales datorată sfârşitului ateismului. Această redeschidere spre creştinism este o condiţie preliminară pentru realizarea noii civilizaţii. Depăşirea sistemului socialist nu a atras după sine şi depăşirea antropocentrismului care argumentează că dacă ceva îmi este util, de ce să nu îl experimentez. Se pierde astfel, însă nu în totalitate, conştiinţa pe care creştinii o au despre adevăr şi despre radicalitatea credinţei lor. Actualmente în Occident puţini sunt aceia care se declară atei. Se trece la o nouă poziţie: aceea a dorinţei prezenţei lui Dumnezeu însă într-o formă agnostică.

Raportul dintre Biserică şi puterea politică a fost provocarea unei discuţii ample din care spicuim doar câteva aspecte. În Africa statul este sărac şi nu poate să facă nimic, el merge înainte pentru că cetăţenii lui sunt acolo, se organizează şi lucrează. O importanţă deosebită o au organizaţiile civile care nu ţin neapărat de o apartenenţă religioasă. În China există un foarte mare interes pentru creştinism din partea intelectualilor. Obstacolul major îl constituie partidul aflat la putere. Situaţia actuală a Chinei poate fi comparată cu situaţia Bisericii Catolice din România prerevoluţionară. Sistemul de represalii a făcut deja victime în rândul clerului care nu a colaborat cu programele impuse şi astfel 6 dintre episcopi au ajuns în închisoare. Separarea dintre Biserică şi stat în America, chiar dacă există, nu poate fi comparată cu situaţia Franţei unde această ruptură este mai evidentă. Există o anumită autonomie care oferă posibilitatea luării unor decizii care nu influenţează mult aparatul social-statal.

În Europa există trei tipuri de raporturi între Biserică şi stat. În nordul Europei (ţările scandinave - protestantismul, Anglia - anglicanismul) există o Biserică privilegiată. O situaţie aparte o constituie Bisericile care se află în statele care s-au preocupat să încheie cu aceasta concordate. Mai există o categorie de ţări în care este mai mult decât evidentă independenţa dintre cele două structuri, cea eclezială şi cea statală. În ultimii ani, aceste raporturi se află într-o profundă transformare. În prima categorie există tendinţa de separare totală, în al doilea nu mai sunt respectate în totalitate acordurile încheiate între Biserică şi stat iar în ultimul tip, statul este din ce în ce mai interesat de serviciile Bisericii.

Lucrările simpozionului s-au încheiat cu un rezumat al celor două zile în care pr. prof. dr. Eduard Ferenţ a remarcat faptul că problemele existente atât în ambientul românesc cât şi în cel internaţional nu pot fi rezolvate în mod autonom; avem nevoie unii de alţii. Rolul tinerilor este marcant deoarece viitorul se construieşte în baza disponibilităţii şi responsabilităţii lor, iar entuziasmul lor poate umple acel gol care derivă din lipsa iubirii, adevărului şi a lui Dumnezeu.

Diac. Cristinel Farcaş
Iosif Tiba

lecturi: 123.